MINUNÁT A minunatzi te adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect insushiri etc.); magnific; p. ext. care uimeshte prin frumusetze; incantator splendid. ♦ Foarte bun exceptzional. 2. (In basme) Care face minuni care este inzestrat cu insushiri supranaturale. ♦ Vrajit fermecat. 3. Mirat surprins. V. minuna.

minunat ~a [At: COD. VOR. 148/2 / V: (inv) mien~ men~ / Pl: ~atzi ~e / E: minuna] 1 a (Rel; inv) Care are caracter miraculos Si: supranatural. 2 a (Pex) Sfant. 3 sf (Rel; inv) Minune (1). 4 smf (Inv) Fiintza care face minuni (1). 5 a (Mtp) Inzestrat cu insushiri supranaturale. 6 a Vrajit. 7 a Care iese din comun Si: aparte deosebit neobishnuit. 89 a av (Pex) (Care este) exceptzional. 10 av (K determinant al unui adjectiv caruia i da valoare de superlativ) Extraordinar. 11 a (Rar) Uimit. 12 a (Pex) incantat.

MINUNÁT A minunatzi te adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect insushiri etc.); p. ext. care uimeshte prin frumusetze; incantator splendid. ♦ Foarte bun exceptzional. 2. (In basme) Care face minuni care este inzestrat cu insushiri supranaturale. ♦ Vrajit fermecat. 3. Mirat surprins. V. minuna.

MINUNÁT A minunatzi te adj. 1. Care surprinde uimeshte prin frumusetze; incintator fermecator splendid. Fata sta nemishcata shi infiorata cu minile mici albe in poala shi privea pe ranit cu ochii ei minunatzi. SADOVEANU O. I 97. Podul cel minunat indata sa stricat shi sa mistuit. CREANGA P. 89. Ochii mari shi minunatzi Lucesc adinc himeric. EMINESCU O. I 172. Crescutau Doamne crescut Doi meri naltzi SHi minunatzi La tulpinempreunatzi. TEODORESCU P. P. 81. ◊ (Adverbial; inaintea unui adjectiv de care se leaga prin prep. «de» da acestuia valoare de superlativ) Foarte deosebit de... Se facea o duminica minunat de frumoasa. DELAVRANCEA H. T. 64. Balul dtale e minunat de frumos shi de vesel! ALECSANDRI T. 762. Au vazut... multzime de papagali minunat de frumoshi. DRAGHICI R. 97. ♦ Foarte bun exceptzional. Original in pareri shi gesturi dar are un suflet minunat. REBREANU R. I 90. ◊ (Adverbial) Robinson au socotit k acest loc ar putea sai slujeasca minunat la trebuintza sa. DRAGHICI R. 79. ♦ (Adverbial) Perfect foarte bine admirabil. Cinta minunat. 2. (In basme) Care face minuni dotat cu puteri supranaturale. Iau schimbat... asinul cel minunat shi iau pus altul in locul lui tot k acela. SBIERA P. 196. Furca cea minunata torcind singura fire de aur. CREANGA P. 96. ♦ Ciudat straniu bizar. Minunat lucru imi pare k dobitoacile salbatice arata mai multa multzamire catra facatoriul lor de bine. DRAGHICI R. 103. 3. (Rar) Mirat uimit surprins incintat. Acele nemarginite epopee vinatoreshti... sperie shi obosesc azi ochii calatorului minunat. ODOBESCU S. III 80.

MINUNÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A MINUNA shi A SE MINUNA. 2) (in basm) Care face minuni; cu proprietatzi supraomeneshti. 3) (despre persoane shi despre manifestarile lor) Care shocheaza prin felul sau de a fi; ieshit din comun; straniu; bizar. Purtare ~ta. /v. a minuna

minunat a. 1. care inspira o vie mirare: om minunat; 2. care face minuni: pasare minunata; 3. surprinzator admirabil: tablou minunat; 4. lovit de uimire. ║ adv. de minune.

minunát a adj. (d. minunez). Mirat uĭmit (Rar). Admirabil: spectacul minunat. Miraculos surprinzator: magia e o arta minunata. Adv. In mod minunat: a lucra minunat de frumos.

menunat ~a a vz minunat

mienunat ~a a vz minunat

*minunát adj. m. pl. minunátzi; f. minunáta pl. minunáte

MINUNÁT adj. v. ceresc divin dumnezeiesc sfant.

MINUNÁT adj. adv. 1. adj. v. crucit. 2. adj. splendid stralucitor (livr.) magnific mirific paradiziac (pop.) mandru (inv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 3. adj. v. fermecator. 4. adj. splendid superb (fig.) ceresc divin dumnezeiesc ingeresc serafic (livr. fig.) celest. (O muzica ~.) 5. adv. splendid superb (fig.) divin dumnezeieshte ingereshte. (Canta ~.) 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte.

minunat adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. SFINT.

MINUNAT adj. adv. 1. adj. crucit perplex stupefiat surprins uimit uluit. (Ea a ramas ~ de cele auzite.) 2. adj. splendid stralucitor (livr.) magnific mirific paradiziac (pop.) mindru (inv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 3. adj. feeric fermecator incintator (fig.) imbatator. (O seara ~.) 4. adj. splendid superb (fig.) ceresc divin dumnezeiesc ingeresc serafic (livr. fig.) celest. (O muzica ~.) 5. adv. splendid superb (fig.) divin dumnezeieshte. (Cinta ~.) 6. adj. desavirshit exceptzional extraordinar formidabil ideal magistral perfect splendid sublim superb (inv.) savirshit. (O ~ punere in scena.)

MIRABILE DICTU (VISU) (lat.) e minunat de spus (de vazut) Un spectacol (o intamplare) mirabile dictu (visu).