PERFECT A perfectzi te adj. s. n. I. Adj. 1. Care intruneshte in gradul cel mai inalt toate calitatzile cerute; desavarshit. ◊ Gaz perfect = gaz ale carui molecule de dimensiuni neglijabile fatza de distantzele dintre ele nu exercita fortze de atractzie una asupra alteia shi care verifica la orice temperatura legile gazelor. Numar perfect = numar natural egal cu suma divizorilor sai. 2. (Adesea adverbial) Absolut deplin complet total. ♦ (Adverbial; eliptic) Imi convine sunt de acord; foarte bine bravo excelent. II. S. n. Timp al verbului care exprima o actziune petrecuta shi incheiata in trecut; trecut. ◊ Perfectul compus = timp trecut care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportando k un trecut mai indepartat. Perfectul simplu = timp trecut care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportando la un trecut mai apropiat. Mai mult k perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o actziune incheiata inaintea alteia petrecuta tot in trecut. Din lat. perfectus germ. perfekt.

perfect² ~a [At: TZICHINDEAL F. 24/17 / Pl: ~ctzi ~e / E: lat perfectus ger perfekt] 1 a Care intruneshte in cel mai inalt grad toate calitatzile cerute. 2 a Care nu lasa nimic de dorit. 3 a Care este lipsit cu totul de defecte. 4 a Desavarshit. 56 av a (in mod) impecabil. 78 av a (In mod) ireproshabil. 9 a (Is) Gaz ~ Gaz ale carui molecule de dimensiuni neglijabile fatza de distantzele dintre ele nu exercita fortze de atractzie una asupra alteia shi care verifica la orice temperatura legile gazelor. 10 a Care este deplin Si: absolut total. 11 av (Eliptic; cu valoare de exclamatzie) Imi convine. 12 av (Eliptic; cu valoare de exclamatzie) Sunt de acord. 13 av Foarte bine. 14 sn (Grm) Timp al verbului care exprima o actziune savarshita shi incheiata in trecut Si: trecut. 15 sn (Grm; ioc ~ul simplu; is) ~ul compus Perfect format cu auxiliar specific dialogului care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau apropiindo in anumite imprejurari de acest moment. 16 sn (Grm; ioc ~ul simplu; ias) Perfect care exprima in stilul oral o actziune mai indepartata de momentul vorbirii decat actziunea redata prin perfectul simplu. 17 sn (Grm; ioc ~ul compus; is) ~ul simplu Perfect format cu sufix specific naratziunii care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii. 18 sn (Grm; ioc ~ul compus; ias) Perfect care exprima in stilul oral o actziune mai apropiata de momentul vorbirii decat cea redata prin perfectul compus. 19 sn (Grm; is) Mai mult k ~ul Timp al verbului care exprima o actziune savarshita shi incheiata in trecut inaintea altei actziuni savarshite shi incheiate tot in trecut.

PERFÉCT A perfectzi te adj. s. n. I. Adj. 1. Care intruneshte in gradul cel mai inalt toate calitatzile cerute; desavarshit. ◊ Gaz perfect = gaz ale carui molecule de dimensiuni neglijabile fatza de distantzele dintre ele nu exercita fortze de atractzie una asupra alteia shi care verifica la orice temperatura legile gazelor. Numar perfect = numar intreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut deplin complet total. ♦ (Adverbial; eliptic) Imi convine sunt de acord; foarte bine bravo excelent. II. S. n. Timp al verbului care exprima o actziune petrecuta shi incheiata in trecut; trecut. ◊ Perfectul compus = timp trecut care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportando k un trecut mai indepartat. Perfectul simplu = timp trecut care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportando la un trecut mai apropiat. Mai mult k perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o actziune incheiata inaintea alteia petrecuta tot in trecut. Din lat. perfectus germ. perfekt.

PERFÉCT² A perfectzi te adj. 1. Care intruneshte toate calitatzile cerute care nu lasa nimic de dorit lipsit cu totul de defecte; desavirshit. V. impecabil ireproshabil. Levante k tip e perfect in toate privintzele. MACEDONSKI O. IV 68. Tot ce altor oameni le pare un defect in ochii mei luceshte placut vioi perfect. ALECSANDRI T. II 377. 2. Deplin complet desavirshit absolut. Perfecta simetrie a crucilor albe din cimitirul eroilor pare atunci un scrishnet de calcar dureros. BOGZA C. O. 320. Vreu libertate absoluta!... Vreu egalitatea perfecta!... Sa nu mai fie saraci shi bogatzi mici shi mari. ALECSANDRI T. I 232. ♦ (Adverbial) Potzi sa pleci potzi sa ramii. Mie perfect egal. Eu beau singur shi tac. C. PETRESCU I. II 191. Ar fi perfect daca ar putea sai scrie. REBREANU R. I 183. ♦ (Adverbial eliptic cu valoarea unei propozitzii afirmative) Sint de acord imi convine; foarte bine excelent bravo. Potzi sa vii la ora 6? Da. Perfect. Atunci te ashtept. 3. (Fiz.; in expr.) Gaz perfect = gaz ale carui molecule de dimensiuni neglijabile fatza de distantzele dintre ele nu exercita fortze de atractzie una asupra alteia shi care verifica la orice temperatura legile gazelor. 4. (Mat.; numai in expr.) Numar perfect = numar intreg care este egal cu suma divizorilor lui pozitivi. SHase este un numar perfect pentru k este egal cu suma divizorilor sai (1 2 3).

PERFÉCT A adj. Care are toate calitatzile; desavarshit. // adv. De acord; foarte bine excelent. // s.n. (Gram.) Timp al verbului care arata o actziune petrecuta shi incheiata in trecut. [< lat. perfectus cf. it. perfetto fr. parfait].

PERFÉCT A I. adj. 1. care intruneshte toate calitatzile; desavarshit ireproshabil impecabil. 2. deplin complet; absolut. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural egal cu suma divizorilor sai. II. adv. cu desavarshire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprima o actziune petrecuta shi incheiata in trecut. (< lat. perfectus germ. perfekt)

PERFÉCT² adv. 1) Foarte bine; excelent. 2) (in replici) De acord; asha este; exact. /<lat. perfectus germ. Perfekt

PERFÉCT³ ~ta (~tzi ~te) Care corespunde tuturor cerintzelor; lipsit de defecte; desavarshit; ireproshabil; absolut; complet; impecabil. ◊ Numar ~ numar intreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea ~ta dreptate a avea dreptate deplina. /<lat. perfectus germ. Perfekt

perfect a. 1. care intruneshte toate calitatzile desavarshit: nimeni nu e perfect; 2. care nu lasa nimic de dorit: sanatate perfecta. ║ n. Gram. timp ce exprima trecutul. ║ adv. in perfectziune.

*perféct a adj. (lat perfectus part. d. perficere a facere de tot a termina d. fácere a face. V. afect). Intreg deplin complet absolut: fericire perfecta nu exista sanatate saŭ frumusetza perfecta. Excelent fara defect: om vin tun dictzionar perfect. Gram. Un timp (numit shi trecut) care arata o actziune implinita in momentu cind vorbim k vazuĭ (perfectu simplu) am vazut (perfectu compus). Adv. In mod perfect complet absolut de tot: el e perfect sanatos perfect de sanatos sanatos perfect. K exclamatziune de bucurie: perfect! foarte bine bravo halal excelent! Perfect aratind ceva ajuns la hotar k shi mort nu poate fi supus gradelor de comparatziune deshi multzĭ zic maĭ perfect cel maĭ perfect. In loc de arma maĭ perfecta e maĭ bine sa zicĭ arma superioara maĭ buna.

perféct¹ adj. m. pl. perféctzi; f. perfécta pl. perfécte

perféct adj. m. pl. perféctzi; f. sg. perfécta pl. perfécte

PERFÉCT adj. interj. s. 1. adj. desavarshit exceptzional extraordinar formidabil ideal magistral minunat splendid sublim superb (inv.) savarshit. (O interpretare ~.) 2. adj. v. ireproshabil. 3. adj. desavarshit sfant. (~ nevinovatzie!) 4. adj. v. absolut. 5. interj. v. bravo! 6. s. adj. (GRAM.) v. trecut. 7. s. (GRAM.) perfectul simplu = (inv.) timpul savarshit.

PERFECT adj. interj. s. 1. adj. desavirshit exceptzional extraordinar formidabil ideal magistral minunat splendid sublim superb (inv.) savirshit. (O interpretare ~.) 2. adj. desavirshit impecabil ireproshabil. (Un serviciu hotelier ~.) 3. adj. desavirshit sfint. (~ nevinovatzie!) 4. adj. absolut adinc complet deplin desavirshit profund total. (O linishte ~; intuneric ~.) 5. interj. bine! bravo! (turcism inv.) aferim! mashala! (~! atzi jucat frumos!) 6. s. (GRAM.) trecut. 7. s. (GRAM.) perfectul simplu = (inv.) timpul savirshit.

Perfect ≠ imperfect nedesavarshit

perféct (perfécta) adj. Desavirshit fara defecte. Lat. perfectus (sec. XIX). Der. (din fr.) perfectziu(un)e s. f.; perfectziona vb.; perfectibil adj.; imperfect adj.; imperfectziune s. f.