splendid ~a [At: ARISTIA PLUT. 386/13 / A shi: ~did / Pl: ~izi ~e / E: fr splendide lat splendidus] 1 Care trezeshte mare admiratzie impresionand in mod profund prin aspectul placut armonios etc. Si: frumos (1) minunat (liv) magnific mirific superb (ivp) mandru (inv) preafrumos. 2 Care impresioneaza in mod profund prin proportzii grandioase prin maretzie etc. Si: falnic (3) grandios impozant impresionant impunator maiestos maretz monumental superb (liv) magnific (ivp) mandru (irg) falos¹ (3). 34 a av Impresionant prin executzia desavarshitza prin armonia imbinarilor etc. Si: ceresc divin (12) dumnezeesc (2) ingeresc minunat stralucitor superb. 5 a Care impresioneaza prin elegantza deosebita prin lux excesiv etc. Si: bogat (10) fastuos luxos mare pompos somptuos stralucit stralucitor (liv) magnific. 67 a av Impresionant prin intrunirea in cel mai inalt grad a tuturor calitatzilor cerute Si: desavarshit (4) exceptzional (56) extraordinar (56) formidabil ideal minunat perfect² sublim superb (inv) savarshit.

SPLÉNDID A splendizi de adj. Foarte frumos minunat stralucitor maretz. V. grandios. Uite ce splendid e apusul soarelui! REBREANU I. 101. Porneshtea scrie cel mai splendid al lui articol. ANGHELIOSIF C. M. II 8. Cine ar putea sa rosteasca tot ce spune ochiului shi mintzii aceste splendide idealizari plastice ale artei vinatoreshti acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte. ODOBESCU S. III 53. Vad... splendide orashe shi lacuri de smarald. ALECSANDRI P. A. 110. ◊ (Adverbial) Coloane nalte boltzi arcate splendid. EMINESCU O. IV 107. Accentuat shi: splendíd.

SPLÉNDID A adj. Foarte frumos; stralucitor maretz. [Cf. fr. splendide lat. splendidus].

SPLÉNDID A adj. foarte frumos; stralucitor maretz. (< fr. splendide lat. splendidus)

SPLÉNDID ~da (~zi ~de) shi adverbial 1) Care impresioneaza prin calitatzi deosebite; magnific; superb. Poezie ~da. 2) Care este de o frumusetze uimitoare; celest. Panorama ~da. /<fr. splendide lat. splendidus

splendid a. stralucitor maretz.

*spléndid a adj. (lat. splendidus stralucitor). Plin de stralucire; soare splendid zĭ splendida (fig.) palat ospatz splendid. Adv. In mod splendid.

spléndid adj. m. pl. spléndizi; f. spléndida pl. spléndide

spléndid adj. m. pl. spléndizi; f. sg. spléndida pl. spléndide

splendid

SPLÉNDID adj. adv. 1. adj. v. minunat. 2. adj. falnic. 3. adj. grandios maretz stralucitor (inv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. v. grandios. 5. adj. fastuos. 6. adj. desavarshit exceptzional extraordinar formidabil ideal v. perfect. 7. adj. minunat superb (fig.) ceresc divin dumnezeiesc ingeresc serafic (livr. fig.) celest. (O muzica ~.) 8. adv. minunat superb (fig.) divin dumnezeieshte ingereshte. (Canta ~.)

SPLENDID adj. adv. 1. adj. minunat stralucitor (livr.) magnific mirific parazidiac (pop.) mindru (inv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 2. adj. falnic grandios impozant impresionant impunator maiestos maretz semetz (livr.) magnific (pop.) mindru (inv. shi reg.) falos (fig.) trufash. (Virfurile ~ ale muntzilor.) 3. adj. grandios maretz stralucitor (inv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. grandios impozant impunator maiestos maretz monumental superb (rar fig.) trufash. (Un palat ~.) 5. adj. bogat fastuos grandios luxos mare pompos somptuos stralucit stralucitor (livr.) magnific (fig.) sclipitor. (Un alai ~.) 6. adj. desavirshit exceptzional extraordinar formidabil ideal magistral minunat perfect sublim superb (inv.) savirshit. (O ~ punere in scena.) 7. adj. minunat superb (fig.) ceresc divin dumnezeiesc ingeresc serafic (livr. fig.) celest. (O muzica ~.) 8. adv. minunat superb (fig.) divin dumnezeieshte. (Cinta ~.)