PERFECT A perfectzi te adj. s. n. I. Adj. 1. Care intruneshte in gradul cel mai inalt toate calitatzile cerute; desavarshit. ◊ Gaz perfect = gaz ale carui molecule de dimensiuni neglijabile fatza de distantzele dintre ele nu exercita fortze de atractzie una asupra alteia shi care verifica la orice temperatura legile gazelor. Numar perfect = numar natural egal cu suma divizorilor sai. 2. (Adesea adverbial) Absolut deplin complet total. ♦ (Adverbial; eliptic) Imi convine sunt de acord; foarte bine bravo excelent. II. S. n. Timp al verbului care exprima o actziune petrecuta shi incheiata in trecut; trecut. ◊ Perfectul compus = timp trecut care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportando k un trecut mai indepartat. Perfectul simplu = timp trecut care exprima actziunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportando la un trecut mai apropiat. Mai mult k perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o actziune incheiata inaintea alteia petrecuta tot in trecut. Din lat. perfectus germ. perfekt.