MAȘALÁ interj. (Înv.) Bravo! bine! de minune! – Din tc. māșallah.

mașala i [At: NEGRUZZI, S. I, 24 / E: tc marșallah] (Tcî; ca termen de aprobare; îcr ișala) De minune Si: (tcî) aferim, bine, bravo.

MAȘALÁ interj. (Turcism înv.) Bravo! bine! de minune! – Din tc. māșallah.

MAȘÁLA interj. (Învechit) Bravo! bine! de minune! Arnăuții strigară: mașala! închinîndu-se pînă la pămînt. NEGRUZZI, S. I 24.

mașalà! int. ce o vrea D-zeu! (exclamare de admirațiune la Turci): arnăuții strigară mașala! închinându-se până la pământ NEGR. [Turc. MAŠALLA, de minune! bravo! lit. ce o vrea Dumnezeu].

mașalá (turc. ar. ma-šallah [ma šae allah], ce vrea Dumnezeŭ! ce minune! ce frumos!). Vechĭ. Rar. Interj. de aprobare saŭ de admirațiune.

mașalá (înv.) interj.

mașalá interj.

MAȘALÁ interj. v. bine, bravo, perfect.

mașala interj. v. BINE. BRAVO. PERFECT.

mașalá interj. – Bravo! Tc. (arab.) mașalla (Loebel 62; Tiktin; Lokotsch 1433). Sec. XIX, înv.

MAȘALA interj. (Turcism învechit, folosit ca termen de aprobare, de obicei cînd se reproduce vorbirea turcilor, adesea în corelație cu i ș a l a) De minune ! bravo ! bine ! (turcism învechit) aferim! Arnăuții strigară: mașala! închinîndu-se până la pămînt. NEGRUZZI, S. I, 24. 1500 galbeni!... ișala! mașala!.. . m-am făcut chiabur! ALECSANDRI, T. 433, cf. ȘĂINEANU, U., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Turcii din gură striga: „Ișála^u Și ”mașala". TEODORESCU, P. P. 568, cf. 654.Din tc. mașallah.