AFERÍM interj. (Înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.

aferim [At: NECULCE, ap. LET. II, 444/20 / V: ~in / E: tc aferim] 1-2 i, sn (Cuvânt) care exprimă o încurajare adresată cuiva Si: admirabil, bine, bravo, perfect. 3-4 sn, i (Irn) (Cuvânt) care exprimă dezaprobare Vz halal. 5 sn Cuvânt care exprimă invocarea Si: Doamne ferește! corectată

AFERÍM interj. (Turcism înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.

AFERÍM interj. (Regional) Bine! bravo! perfect! admirabil! Aferim, Manole, Meștere Manole... Aferim, zidari, Nouă meșteri mari! TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Ironic) Frumooooos! tare frumos! Aferim!... coșcogea protopopoaie! zicea cuconul Ioniță cu o prefăcută supărare. HOGAȘ, DR. II 89. Aferim! buni judecători am! NEGRUZZI, S. I 305.

AFERÍM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim.

AFERIM interj. (Mold., Ban.) Foarte bine, bravo! A: Aferim, slugă bună și credincioasă! NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. C: Aferim, Euge. Laudantis particula. AC, 326. ♦ Halal! A: Cum au văzut pre Pașa, rîzînd au început a zice: „Aferim, aferim, adică bine m-ați chivernisit!” AXINTE URICARIUL. Etimologie: tc. aferim.

aferim! int. 1. (în sens bun) bravo! prea bine! aferim! frate Ghemiș, bine făcuși că veniși! POP.; 2. (ironic) pentru fapte sau vorbe cari merită dezaprobare: ei, aferim, fătu meu!... primește blagoslovenia mea AL. ║ n. bravo, în sens de aprobare: dascălul doborît sub grindina laudelor și a aferimelor NEGR. [Turc. AFERIM].

aferim! interj. (turc. aferim, d. pers. aferin). Iron. Bravo, halal: aferim viteaz, viteazule!

aferín i, sn vz aferim

aferím (înv.) interj.

aferím interj.

AFERÍM interj. v. bine, bravo, perfect.

aferim interj. v. BINE. BRAVO. PERFECT.

aferím, interj. – Bravo, foarte bine! – Mr. aferim, megl. aferon. Tc. aferim, din per. āfarῑn (Roesler 588; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 23); cf. alb. afërim, bg. aferim.