fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcătór, -oáre (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

fărmăcător, ~oare a vz fermecător

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre

FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.

FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)

Fermecător ≠ repulsiv, respingător