încântător, ~oare a [At: ALEXANDRESCU, M. 19 / Pl: ~i, ~oare / E: încânta + -tor] 1 Fascinant. 2 Care satisface pe deplin. 3 Fermecător.

ÎNCÂNTĂTÓR, – OÁRE adj. Care încântă; fermecător. [< încânta + -tor].

ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE adj. care încântă; fermecător. (< încânta + -tor)

ÎNCÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încântă; care este plin de farmec; admirabil; adorabil; fermecător. Un peisaj ~. /a încânta + suf. ~ător

încântător a. care încântă, care place mult.

ÎNCÎNTĂTÓR, -OÁRE, încîntători, -oare, adj. Care încîntă; fermecător. Încîntătoare erau priveliștile, oriunde mă uitam. VLAHUȚĂ, O. A. 366. O, văi încîntătoare, dumbravă înverzită, Ce-ați desfătat adesea copilăria mea. BOLINTINEANU, O. 2. Ai glas încîntător. ALECSANDRI, P. I 211. Avea un aer așa de dulce, așa de încîntător. NEGRUZZI, S. I 64.

*încîntătór, -oáre adj. Care te încîntă, care place mult: privighetoarea are o voce încîntătoare. Adv. A cînta încîntător.

încântătór adj. m., pl. încântătóri; f. sg. și pl. încântătoáre

încântătór adj. m., pl. încântătóri; f. sg. și pl. încântătoáre

ÎNCÂNTĂTÓR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. admirabil, deosebit, excelent, remarcabil. (O lectură ~oare.) 3. v. fermecător. 4. desfătător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâios. (Un peisaj ~.) 5. v. adorabil.

ÎNCÎNTĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. admirabil, deosebit, excelent, remarcabil. (O lectură ~.) 3. feeric, fermecător, minunat, (fig.) îmbătător. (O seară ~.) 4. desfătător, mîngîietor, plăcut, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.) 5. adorabil, fermecător. (Un tînăr ~.)