optziuni
  • info

11 definitzii pentru ciudat

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CIUDÁT A ciudatzi te adj. Care iese din comun care shocheaza (prin aspect manifestari evolutzie etc.); curios straniu bizar; ciudos (2). Din bg. čudat „minunat”.

CIUDÁT A ciudatzi te adj. Care iese din comun care shocheaza (prin aspect manifestari evolutzie etc.); curios straniu bizar; ciudos (2). Din bg. čudat „minunat”.

ciudat ~a a [At: PSALT. 10/16 / Pl: ~atzi ~e / E: bg чудат] 1 (Inv) Miraculos. 2 (Irg) Care trezeshte admiratzie (prin frumusetze maretzie etc.) Si: admirabil minunat. 3 Care iese din comun shocand prin aspect manifestari evolutzie etc. Si: bizar extravagant neobishnuit straniu (pop) abrash (a) (inv) ciudnic (reg) bengutz. 4 (Rar) Original.

CIUDÁT A ciudatzi te adj. 1. (Despre lucruri sau despre notziuni abstracte) Care iese din comun neobishnuit curios straniu bizar. In urechi i sunau ciudate shi departate glasuri. CAMILAR N. I 181 Iazurile lucii k oglinzile rasfringeau luna nemishcata din inalt o luna ciudata atirnata parca in vazduh in aburi subt un cer albastru spalacit. SADOVEANU O. I 520. Ciudat nume!... Cine tzi la dat? ALECSANDRI T. I 446. ◊ (Adverbial) Copacul negru rasarit ciudat in zorii albi pe cimpul foarte sur ishi rasfatza scheletul deshirat. DESLIU Voi ce privitzi asha ciudat la mine? BENIUC V. 23. Ochii lui Anton sclipeau foarte ciudat. SADOVEANU O. VI 246. 2. (Despre oameni) Care are ciudatzenii caruia cu greu i poate intra cineva in voie cu care greu se poate intzelege shi impaca cineva; curios sucit suparacios. V. capricios mofturos. Celalalt un om de tot ciudat fara pic de asemanare cu conmesenii shi cu ceilaltzi obishnuitzi ai casei. GALACTION O. I 305. 3. Plin de curiozitate curios. Dupa storuri capete ciudate Vor sa vada noul trecator. BENIUC V. 59.

CIUDÁT ~ta (~tzi ~te) Care shocheaza prin felul sau de a fi; neobishnuit; straniu; bizar; anapoda. Un om ~. Ornament ~. [Sil. ciudat] /<bulg. tzudat

ciudat a. de mirare curios: om ciudat lucru ciudat.

cĭudát a adj. (d. cĭuda saŭ bg. čudat. V. chisnovat). Straniŭ curios bizar. Adv. In mod straniŭ. V. paraxin shi shod.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ciudát adj. m. pl. ciudátzi; f. ciudáta pl. ciudáte

ciudát adj. m. pl. ciudátzi; f. sg. ciudáta pl. ciudáte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CIUDÁT adj. v. neobishnuit.

CIUDAT adj. bizar curios excentric extravagant fantasmagoric fantezist inexplicabil insolit nastrushnic neobishnuit original paradoxal singular straniu (livr.) abracadabrant (rar) strain (pop.) pidosnic pocit poznash (Mold.) deshantzat (Transilv. Ban shi Olt.) shod (inv.) ciudos (grecism inv.) paraxin (fam.) sanchiu (fam. fig.) fistichiu intors sucit trasnit. (Ce chestie ~!)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A AVEA IDEI CIUDATE a avea bashini in cap ai bubui (cuiva) mintea ai canta sticletzii in cap.

Intrare: ciudat
ciudat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciudat
  • ciudatul
  • ciudatu‑
  • ciudata
  • ciudata
plural
  • ciudatzi
  • ciudatzii
  • ciudate
  • ciudatele
genitiv-dativ singular
  • ciudat
  • ciudatului
  • ciudate
  • ciudatei
plural
  • ciudatzi
  • ciudatzilor
  • ciudate
  • ciudatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ciudat, ciudataadjectiv

  • 1. Care iese din comun care shocheaza (prin aspect manifestari evolutzie etc.); ciudos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: anapoda bizar ciudos curios neobishnuit straniu
    • format_quote In urechi i sunau ciudate shi departate glasuri. CAMILAR N. I 181. DLRLC
    • format_quote Iazurile lucii k oglinzile rasfringeau luna nemishcata din inalt o luna ciudata atirnata parca in vazduh in aburi subt un cer albastru spalacit. SADOVEANU O. I 520. DLRLC
    • format_quote Ciudat nume!... Cine tzi la dat? ALECSANDRI T. I 446. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Copacul negru rasarit ciudat in zorii albi pe cimpul foarte sur ishi rasfatza scheletul deshirat. DESLIU G. 41. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Voi ce privitzi asha ciudat la mine? BENIUC V. 23. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Ochii lui Anton sclipeau foarte ciudat. SADOVEANU O. VI 246. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care are ciudatzenii caruia cu greu i poate intra cineva in voie cu care greu se poate intzelege shi impaca cineva. DLRLC
    sinonime: curios sucita suparacios
    • format_quote Celalalt un om de tot ciudat fara pic de asemanare cu conmesenii shi cu ceilaltzi obishnuitzi ai casei. GALACTION O. I 305. DLRLC
  • 3. Plin de curiozitate. DLRLC
    sinonime: curios
    • format_quote Dupa storuri capete ciudate Vor sa vada noul trecator. BENIUC V. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.