CIUDÁT A ciudatzi te adj. 1. (Despre lucruri sau despre notziuni abstracte) Care iese din comun neobishnuit curios straniu bizar. In urechi i sunau ciudate shi departate glasuri. CAMILAR N. I 181 Iazurile lucii k oglinzile rasfringeau luna nemishcata din inalt o luna ciudata atirnata parca in vazduh in aburi subt un cer albastru spalacit. SADOVEANU O. I 520. Ciudat nume!... Cine tzi la dat? ALECSANDRI T. I 446. ◊ (Adverbial) Copacul negru rasarit ciudat in zorii albi pe cimpul foarte sur ishi rasfatza scheletul deshirat. DESLIU Voi ce privitzi asha ciudat la mine? BENIUC V. 23. Ochii lui Anton sclipeau foarte ciudat. SADOVEANU O. VI 246. 2. (Despre oameni) Care are ciudatzenii caruia cu greu i poate intra cineva in voie cu care greu se poate intzelege shi impaca cineva; curios sucit suparacios. V. capricios mofturos. Celalalt un om de tot ciudat fara pic de asemanare cu conmesenii shi cu ceilaltzi obishnuitzi ai casei. GALACTION O. I 305. 3. Plin de curiozitate curios. Dupa storuri capete ciudate Vor sa vada noul trecator. BENIUC V. 59.