falnic ~a a [At: DOSOFTEI PS. 53 / Pl: ~ici ~ice / E: fala + nic] 12 av a (In mod) glorios. 3 a Care impune prin proportzii Si: grandios impunator maretz. 4 a Care se impune prin tzinuta aspect Si: mandru semetz. 5 a (Ivp) Trufash. 6 a (Inv; prt) Laudaros. 7 a Renumit.

FÁLNIC A falnici e adj. 1. Maretz impunator mindru. Din umbra falnicelor boltzi Ea pasul shil indreapta Linga fereastra unden coltz Luceafarul ashteapta. EMINESCU O. I 167. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasa! ALECSANDRI P. A. 72. ◊ (Adverbial) Ceahlaul ridicindushi falnic fruntea peste grinduri ne priveshte inca din negurile departarii. VLAHUTZA O. A. II 173. Pesteun ceas paginatatea e k pleava vinturata Acea grindinotzelita inspre Dunare o mina Iar in urma lor sentinde falnic armia romina. EMINESCU O. I 148. 2. (Despre persoane) Trufash semetz mindru. Pe poarta deschisa intra voda intre boieri falnic. SADOVEANU O. VII 108. Peste citeva clipe racorit se infipse falnic in pragul cancelariei. REBREANU R. I 115. Am mincat pine legume SHam umblat falnican lume. HODOSH P. P. 140.

FÁLNIC ~k (~ci ~ce) 1) Care manifesta fala; plin de sine; increzut; mandru; fudul; maretz; ingamfat; infumurat; semetz. 2) Care are o tzinuta impresionanta; cu aspect senzatzional. 3) (despre persoane) Care denota demnitate shi mandrie; plin de demnitate shi mandrie; trufash; semetz. /fala + suf. ~nic

falnic a. care se faleshte (in sens bun): mandru impunator.

fálnic a adj. (d. fala). Mindru glorios impunator: om castel falnic. Adv. Cu fala: steagu filfiĭe falnic.

fálnic adj. m. pl. fálnici; f. fálnica pl. fálnice

fálnic adj. m. pl. fálnici; f. sg. fálnica g.d. art. fálnicei pl. fálnice

FÁLNIC adj. 1. grandios impozant impresionant impunator maiestuos maretz semetz splendid (livr.) magnific (pop.) mandru (inv. shi reg.) falos (fig.) trufash. (Varfurile ~ ale muntzilor.) 2. v. frumos. 3. glorios stralucit (inv.) falos. (Un ~ viitor.)

FÁLNIC adj. v. fudul grandoman infatuat increzut infumurat ingamfat megaloman mandru orgolios semetz trufash tzantzosh vanitos.

FALNIC adj. 1. grandios impozant impresionant impunator maiestos maretz semetz splendid (livr.) magnific (pop.) mindru (inv. shi reg.) falos (fig.) trufash. (Virfurile ~ ale muntzilor.) 2. aratos aspectuos frumos impozant (pop.) mindru. (O casa ~.) 3. glorios stralucit (inv.) falos. (Un ~ viitor.)

falnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. INCREZUT. INFUMURAT. INGIMFAT. MEGALOMAN. MINDRU. ORGOLIOS. SEMETZ. TRUFASH. TZANTZOSH. VANITOS.

Falnic ≠ nearatos