opțiuni
  • info

12 definiții pentru renumit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

renumit, ~ă a [At: CR (1848), 303/63 / Pl: ~iți, ~e / E: re1- + nume cf fr renommé)] Al cărui nume este (foarte) cunoscut: Si: celebru, faimos (2), ilustru, reputat, revestit, strălucit, vestit,

RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru; vestit, faimos; strălucit, ilustru. Maxima pe care, cu șapte secoli în urmă-i, a formulat-o... renumitul vînător al mediului ev. ODOBESCU, S. III 60. Turnul din care, odată, bărbații renumiți vedeau romîne taberi pe cîmpi nemărginiți. ALEXANDRESCU, M. 10.

RENUMÍT, -Ă adj. Cu renume; vestit, celebru, ilustru. [După fr. renommé].

RENUMÍT, -Ă adj. cu renume; celebru, vestit, ilustru. (după fr. renommé)

RENUMÍT ~tă (~ți, ~te) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; vestit; slăvit; reputat. /<fr. renommé

renumit a. cu renume, faimos.

*renumít, -ă adj. (re- și numit, după fr. renommé). Celebru, ilustru: un savant renumit, (și ironic) un bețiv renumit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumít adj. m., pl. renumíți; f. sg. renumítă, pl. renumíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RENUMÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat.

RENUMIT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)

Intrare: renumit
renumit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renumit
  • renumitul
  • renumitu‑
  • renumită
  • renumita
plural
  • renumiți
  • renumiții
  • renumite
  • renumitele
genitiv-dativ singular
  • renumit
  • renumitului
  • renumite
  • renumitei
plural
  • renumiți
  • renumiților
  • renumite
  • renumitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

renumit, renumităadjectiv

  • 1. Cu renume. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: celebru consacrat faimos ilustru strălucit vestit
    • format_quote Maxima pe care, cu șapte secoli în urmă-i, a formulat-o... renumitul vînător al mediului ev. ODOBESCU, S. III 60. DLRLC
    • format_quote Turnul din care, odată, bărbații renumiți vedeau romîne taberi pe cîmpi nemărginiți. ALEXANDRESCU, M. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.