ilustru ~a a [At: GHICA S. 161 / Pl: ~ushtri ~re / E: fr illustre lat illustris] Stralucit celebru prin calitatzile sale deosebite.

ILÚSTRU A ilushtri stre adj. Stralucit eminent celebru (prin merite virtutzi etc.) renumit vestit faimos. Privesc casa shi parcul privesc fotografiile documentele ramase de la ilustrul muzician [Ceaikovski] hainele lui obiectele de care sa servit. STANCU U.R.S.S. 86. Vad k intro privintza ilustrul dtale profesor e de aceeashi parere cu mine. CARAGIALE O. VII 176. Ilustrul arhitect shi sculptor grec Apolodor. ODOBESCU S. III 72. ◊ (Substantivat) Figura batrinei devenea radioasa acum ochii i se muiau de lacrimi cind pronuntza numele ilustrului. ANGHEL PR. 120.

ILÚSTRU A adj. Stralucit; celebru eminent. [Cf. fr. illustre lat. illustris].

ILÚSTRU A adj. stralucit; celebru eminent. (< fr. illustre lat. illustris)

ILÚSTRU ~stra (~shtri ~stre) Care este foarte vestit prin calitatzile sau prin realizarile sale; celebru. [Sil. lustru] /<fr. illustre lat. illustris

ilustru a. care are o mare reputatziune: celebru faimos.

*ilústru a adj. pl. m. shtri (lat. illustris). Insemnat distins faĭmos prin merite: SHtefan cel Mare e cel maĭ ilustru domn al tuturor Romanilor. Iron. Un ilustru necunoscut un om absolut neshtiut de lume dar cu pretentziunĭ de celebritate.

ilústru adj. m. pl. ilúshtri; f. ilústra pl. ilústre

ilústru adj. m. art. ilústrul pl. ilúshtri art. ilúshtrii; f. sg. ilústra g.d. art. ilústrei pl. ilústre

ILÚSTRU adj. 1. v. celebru. 2. v. ales.

ILUSTRU adj. 1. celebru faimos mare renumit reputat vestit (inv. shi pop.) marit numit (reg.) revestit (Transilv.) hiresh (inv.) norocit (grecism inv.) perifan (fam.) arhicunoscut (fig.) stralucit (rar fig.) stralucitor. (Un ~ savant.) 2. ales deosebit distins eminent remarcabil. (Un profesor ~.) 3. ales aristocrat aristocratic bun distins inalt mare nobil (inv. shi pop.) marit slavit (inv.) blagorod blagorodnic (grecism inv.) evghenicos evghenis (fam. shi peior.) simandicos. (Apartzinea unei familii ~.)

Ilustru ≠ mediocru