consacrat ~a a [At: SHAINEANU D. U. / V: (rar) ~sec~ / Pl: ~atzi ~e / E: consacra] 1 (D. biserici sau manastiri; nob) Sfintzit. 2 Consfintzit prin uz sau prin traditzie. 3 (D. oameni) Care este considerat drept o autoritate intrun anumit domeniu. 4 Dedicat.

CONSACRÁT A consacratzi te adj. 1. Stabilit consfintzit prin uz sau prin traditzie. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cinticul sau consacrat shi traditzional. ODOBESCU S. III 96. 2. (Despre persoane) Care e considerat k o autoritate intrun anumit domeniu care se bucura de o recunoashtere unanima.

CONSACRÁT A adj. 1. (Despre persoane) Considerat k autoritate intrun anumit domeniu unanim recunoscut. 2. Stabilit consfintzit (prin uz sau prin traditzie). [< consacra].

CONSACRÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A CONSACRA. 2) (despre persoane) Care are merite deosebite intrun anumit domeniu; recunoscut k fiind o autoritate intrun anumit domeniu. /v. a consacra

consacrat a. 1. inchinat divinitatzii: loc consacrat; 2. primit de uz: termen consacrat.

*consacrát a adj. Care a primit consacrarea religioasa: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sanctzionat ratificat: expresiune consacrata.

consacrát adj. m. pl. consacrátzi; f. sg. consacráta pl. consacráte

CONSACRÁT adj. 1. v. consfintzit. 2. consfintzit obishnuit traditzional (rar) sacramental. (Judecatorul a rostit formula ~.) 3. v. confirmat. 4. cunoscut faimos notoriu recunoscut renumit reputat vestit. (Un sportiv ~.)

CONSACRAT adj. 1. consfintzit fixat stabilit statornicit. (Un obicei ~.) 2. consfintzit obishnuit traditzional (rar) sacramental. (Judecatorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat consfintzit intarit ratificat sanctzionat validat. (Lege ~.) 4. cunoscut faimos notoriu recunoscut renumit reputat vestit. (Un sportiv ~.)