FÁLNIC A falnici e adj. 1. Maretz impunator mindru. Din umbra falnicelor boltzi Ea pasul shil indreapta Linga fereastra unden coltz Luceafarul ashteapta. EMINESCU O. I 167. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasa! ALECSANDRI P. A. 72. ◊ (Adverbial) Ceahlaul ridicindushi falnic fruntea peste grinduri ne priveshte inca din negurile departarii. VLAHUTZA O. A. II 173. Pesteun ceas paginatatea e k pleava vinturata Acea grindinotzelita inspre Dunare o mina Iar in urma lor sentinde falnic armia romina. EMINESCU O. I 148. 2. (Despre persoane) Trufash semetz mindru. Pe poarta deschisa intra voda intre boieri falnic. SADOVEANU O. VII 108. Peste citeva clipe racorit se infipse falnic in pragul cancelariei. REBREANU R. I 115. Am mincat pine legume SHam umblat falnican lume. HODOSH P. P. 140.