mandru ~a [At: CORESI ap. DHLR II 457 / Pl: ~ri ~re / E: slv мѧдръ] 1 a (Inv; d. oameni) Intzelept. 2 a (Inv; d. oameni) Priceput. 3 a (Inv; d. oameni) Istetz. 4 a (Inv; d. oameni) Capabil. 5 sm (Inv) Invatzat. 6 sm (Inv) Filozof. 7 sm (Inv) Mag² (1). 8 a (Udp „de”) Multzumit. 9 a (Udp „de”) Care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii Si: demn mandrit (2). 10 a (Rar) Care este pe masura calitatzilor cuiva Si: demn de cineva mandrit (3). 1112 smf a (Persoana) care are incredere exagerata in calitatzile proprii Si: mandrit (4). 1314 smf a Orgolios. 1516 smf a (Ivr) Mofturos. 1718 smf a (Pop) Frumos. 19 (Bot; reg; ic) ~ra noptzii Barbaimparatului (Mirabilis Jalapa). 20 sfp (Reg; art.) Iele. 21 a Falnic. 2223 smf a (Reg) Elegant. 24 smf (Pop) Persoana pentru care alta persoana de sex opus simte o afectziune deosebita Si: (reg) mandrior mandruc Vz amant drag ibovnic iubit. 25 sfp (Reg; art.) Dansuri populare din diferite regiuni. 26 (Reg) Melodie dupa care se executa mandrele (25).