DEMN A demni e adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat sobru. Din lat. dignus (dupa lemn < lignum semn < signum etc.).

demn ~a a [At: TOMICI I. 40/3 / V: (inv) deamn ~a dign ~a / Pl: ~i ~e / E: lat dignus] 1 (Urmat de pp „de”) Vrednic de ceva. 2 Capabil (1) de ceva. 3 (D. oameni) Care impune respect Si: respectabil rezervat sobru. 4 (D. oameni) Care este la inaltzimea unei situatzii. 58 (D. manifestarile oamenilor) Care exprima sobrietate severitate distinctzie. modificata

DEMN A demni e adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat sobru. Formatzie savanta din lat. dignus (modificat dupa lemn < lignum semn < signum etc.).

DEMN A demni e adj. 1. Vrednic (de... ). Malinenii facusera o fapta demna de a fi pilda shi pentru altzii insamintzind totul la vreme. CAMILAR TEM. 99. Dintre cazurile posibile... [autorul] a ales deci cazul cel mai rar (poate) dar shi singurul demn de interes. CAMIL PETRESCU T. II 37. Cind ai shti tu cit simtzireatzi shi privireanduioshata Cit te face de placuta shi de demna de iubit. EMINESCU O. IV 37. ♦ Capabil destoinic. Eliad demn urmator al lui Lazar. NEGRUZZI S. I 334. 2. (Despre oameni sau purtarea atitudinea lor) Care impune respect care e la inaltzimea unei situatzii; respectabil. Nu lam vazut niciodata ieshind din atitudinea lui socotita shi demna. GALACTION O. I 95. Stimata doamna sotzul dumitale shi colegul nostru distins se intoarce k un erou. Fii deci demna shi tzinetzi firea. SAHIA N. 49. ◊ Fig. Noptzile ce petrecuram... cu Pashadia fura astimparate demne. M. I. CARAGIALE C. 98.

DEMN A adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil destoinic. 2. Corect respectabil; rezervat grav. [< lat. dignus].

DEMN A adj. 1. vrednic de... ◊ capabil destoinic. 2. care impune respect; corect rezervat grav. (< lat. dignus)

DEMN ~a (~i ~e) 1) Care merita (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoana ~a de admiratzie. 2) Care corespunde dupa anumite criterii cu ceva sau cuiva; pe masura cuiva sau a ceva. O opera ~a de un mare compozitor. 3) (despre oameni shi despre manifestarile lor) Care impune respect. /<lat. dignus

demn a. 1. vrednic care merita ceva: demn de lauda; 2. distins prin calitatzile sale: om demn; 3. grav shi rezervat: aer demn; 4. care e in conformitate cu: fiu demn de tatal sau.

*demn a adj. (lat. dignus fr. digne it. degno pin infl. luĭ lemn semn). Vrednic care merita sa fie in bine fie in raŭ: demn de lauda de ocara. Distins pin calitatzĭ: un om demn. In conformitate cu tot asha de bun orĭ de raŭ: fiŭ demn de tatal luĭ. Adv. in mod demn.

demn adj. m. pl. demni; f. démna pl. démne

demn adj. m. pl. demni; f. sg. démna pl. démne

demn demna.

DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat in seama.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mandru. (O tzinuta ~.)

DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat in seama.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mindru. (O tzinuta ~.)

Demn ≠ nedemn

demn (démna) adj. 1. Vrednic capabil de. 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX) adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn lignum › lemn. Der. (din lat. sau fr.) demnitar s. m.; demnitate s. f.; nedemn adj. Formele dignitar dignitate sint inv. V. indemna.

DIGNUS EST INTRARE (lat.) este demn sa intre „Dignus este intrare in nostro docto corpore” („Este demn sa intre in invatzatul nostru corp”). Formula solemna de acordare a titlului de doctor in universitatzile medievale pastrata pana astazi in unele tzari. Are uneori un sens glumetz.

HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demna este de preferat unei vietzi rushinoase Tacit „Agricola” 33.