VRÉDNIC A vrednici ce adj. 1. Harnic iute cu rost la treaba. ♦ Capabil destoinic. 2. Demn de.. care merita sa... caruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora a pretzui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este in stare care poseda insushirile necesare pentru a savarshi ceva. Din sl. vrĕdĭnŭ.

vrednic ~a [At: CORESI L. 332/11 / V: (inv) ~nec (ivr) verd~ verednig (reg) vreinic vrenic (irg) vernic / Pl: ~ici ~ice / E: vsl врѣдьнъ] 1 a (D. oameni; udp „de” sau ivr „pentru” sau inv de determinari in dativ ori urmat de un conjunctiv sau inv de un infinitiv) Care are calitatzile necesare pentru a savarshi ceva. 2 a (In religia creshtina ortodoxa) ~ este! Formula rostita in timpul ceremoniei de hirotonisire sau de avansare pe o noua treapta a ierarhiei ecleziastice a unui preot. 3 a (D. fapte realizari creatzii etc. ale oamenilor; udp „de” sau ivr in dativ) Care este adecvat pentru … 4 a (D. fapte realizari creatzii etc. ale oamenilor; udp „de” sau ivr in dativ) Care este conform cu … 5 a (D. fapte realizari creatzii etc. ale oamenilor; udp „de” sau ivr in dativ) Care este la inaltzimea dorintzelor ashteptarilor exigentzelor etc. sau meritelor cuiva. 6 a (D. oameni; udp „de” sau de un conjunctiv ori inv de un infinitiv sau irg de determinari in dativ) Caruia i se cuvine de drept ceva pentru ceea ce face pentru ceea ce reprezinta. 7 a (D. oameni; udp „de” sau inv de determinari in dativ) Caruia i se recunoashte meritul de a fi in stare de … 8 a (D. oameni; udp „de” sau inv de determinari in dativ) Care merita sau are justificarea sa i se acorde increderea in ceea ce priveshte … 9 a (Inv; d. manifestari etc. ale oamenilor; udp „de” sau de un conjuntiv ori inv de un infinitiv) Care este (destul de) important valoros reushit etc. pentru a merita sa … 10 av (Ie) A fi ~ de ... sau sa ... A merita sa ... 11 av (Iae) A fi justificat sa ... 12 a (Inv; d. oameni; udp „de”) Care este indreptatzit sa ... 13 a (Inv) Care revine cuiva in mod justificat. 14 a (Irg; ie) A fi ~ A valora (3). 15 a (D. oameni) Care are calitatzi morale shi intelectuale deosebite. 16 a Care este capabil merituos intro activitate intro actziune intro meserie etc. Si: competent (1) destoinic (3). 17 a (D. manifestari creatzii ale oamenilor) Care denota pricepere competentza in executzie in realizare. 18 a (D. manifestari creatzii ale oamenilor) Remarcabil (prin anumite calitatzi). 19 sfp (Reg; art.) Ielele. 20 a (Udp „de” sau de un conjunctiv ori irg de un infinitiv) Care este capabil sa faca ceva. 21 a (Udp „de” sau de un conjunctiv ori irg de un infinitiv) Care este apt pentru … 22 a (D. actziuni realizari etc. ale oamenilor) Care are capacitatea de a face sau de a termina ceva. 23 a Care munceshte mult shi cu ravna Si: harnic (7) muncitor. 24 a Care lucreaza repede shi cu spor Si: harnic (8) muncitor. 25 a Activ (1).

VRÉDNIC A vrednici ce adj. 1. Harnic iute cu rost la treaba. ♦ Capabil destoinic. 2. Demn de... care merita sa... caruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora a pretzui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este in stare care poseda insushirile necesare pentru a savarshi ceva. Din sl. vrĕdĩnŭ.

VRÉDNIC A vrednici e adj. 1. (Mai ales despre persoane) Harnic iute cu spor cu rost la treaba. Cunoshteam pe batrin; era un muncitor vrednic sapator de pamint cu cei doi feciori ai lui. SADOVEANU O. VI 366. Il ashtepta o femeie vrednica voinica doi copii vioi shi o gospodarie de frunte. C. PETRESCU S. 174. Vrednicai neveasta mea. TEODORESCU P. P. 272. ♦ Capabil destoinic. Crezi k. teash fi ales de discipul al meu de nu te shtiam vrednic shi adinc? EMINESCU N. 54. Ei sint arcashii vrednici ai lui SHtefan domn cel mare Ceshi gateshteacum sageata so izbeascan departare. ALECSANDRI P. A. 45. Grigorie Ghicavv. nu era lipsit de oarecare calitatzi bune shi in cele dintii vremi se arata un domn vrednic. BALCESCU O. I 101. ◊ (Adverbial) Astazi vatzi purtat vrednic zise cu glas moale shi repezit Tomsha. SADOVEANU O. VII 17. Miron... la laudat k sa purtat vrednic la oshtire. REBREANU R. I 160. Ii placu... ce vrednic shi ce mindru se pricepea AbuHasan sai tzina locul. CARAGIALE O. III 70. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este in stare care poseda insushirile necesare pentru a savirshi ceva. Precum ai bagat de seama sotzul meu e batrin. Om bun shi milostiv dar nui vrednic a tzinea nevasta tinara. SADOVEANU D. P. Sa nu ne mai intrebam citzi din gazetarii noshtri sint... prin shtiintza lor vrednici a face meseria de care sau apucat. CARAGIALE O. III 217. Oi fi eu vrednic sa trag un car mai ales daca merge singur. CREANGA P. 40. 2. Care este demn de... care merita sa... caruia i se cuvine de drept ceva. Sint citeva clipe de extaz general vrednice de admirat. BRATESCUVOINESHTI I. 22. Locurile care inconjura satul nostru incas vrednice de amintire. CREANGA A. 71. Oameni vrednici k sa shaza in zidirea sfintei Golii. EMINESCU O. I 150. ◊ Expr. (Regional despre obiecte) A fi vrednic = a valora a pretzui. Moshule ce gindeshti k ar fi vrednic plugul acest de aur? RETEGANUL P. IV 29. Toate la un loc vor fi doara vrednice vro zece zlotzi buni. La TDRG. ♦ Care se cuvine care e pe masura cuiva care e potrivit cu... Nui vrednic pentru tine sa omori voinici k mine! ALECSANDRI T. II 18.

VRÉDNIC ~k (~ci ~ce) 1) Care vadeshte demnitate; cu demnitate; destoinic; demn. 2) Care se bucura de prestigiu; cu autoritate morala. 3) Care munceshte mult shi cu folos; harnic; muncitor. /<sl. vrĕdinu

vrednic a. 1. demn: vrednic de lauda; 2. capabil: nu e vrednic sa plateasca; 3. harnic: albina vrednica. [Slovean VRIEDNIK om demn onest].

vrédnic a adj. (vsl. vrĭedinŭ bg. vrĭeden a. i. cr. vrĭednik om vrednic rus. vrédnyĭ vatamator). Capabil in stare (rar azĭ): nu e vrednic sa plateasca. Harnic: albina vrednica. Demn: vrednic de lauda. Adv. A te purta vrednic. In est shi vreĭnic (k udma uĭma) in vest shi vrenic.

vrédnic adj. m. pl. vrédnici; f. vrédnica pl. vrédnice

vrédnic adj. m. pl. vrédnici; f. sg. vrédnica pl. vrédnice

vrednic

VRÉDNIC adj. 1. v. harnic. 2. v. competent. 3. v. demn.

VREDNIC adj. 1. activ harnic muncitor neobosit neostenit silitor sirguincios sirguitor zelos (livr.) laborios (rar) lucrator spornic stradalnic straduitor (reg.) abatator (prin vestul Transilv.) baur (Transilv. shi Ban.) porav (Mold. shi Bucov.) robaci (prin Olt. shi Ban.) sirnic (inv.) diligent nepregetat nepregetator nevoitor rivnaci rivnitor (inv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) 2. bun capabil competent destoinic dotat experimentat incercat inzestrat pregatit priceput valoros versat (rar) preparat (inv. shi pop.) harnic (pop.) cercat (inv.) ispitit mindru practic practicos practisit putincios. (Un inginer ~.) 3. demn. (~ de luat in seama.)

Vrednic ≠ nedemn nevrednic

vrédnic (k) adj. 1. Demn merituos. 2. Capabil. 3. Activ muncitor talentat. Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich Fremdw. 136; Cihac II 466; Tiktin) cf. bg. vrĕden cr. vrednik. Vernic adj. „demn” care Graur BL XIV il explica prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios” nu este altceva decit var. lui vrenic. Der. (in)vrednici vb. (a face demn a face merituos; refl. a merita; refl. a se face demn de a binevoi sa); vrednicie s. f. (merit; capacitate demnitate; harnicie); nevrednic adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie s. f. (ticaloshie).

LE MOI EST HAÏSSABLE (fr.) eul este vrednic de ura Pascal „Pensées” VII 455. Condamnare a egoismului a transformarii eului in centru al Universului in dushman shi despot virtual al celorlaltzi oameni. A fost aleasa drept deviza de parnasieni.

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei sa fii iubit fii vrednic de iubire Ovidiu „Ars amandi” 2 519.