VRÉDNIC A vrednici ce adj. 1. Harnic iute cu rost la treaba. ♦ Capabil destoinic. 2. Demn de.. care merita sa... caruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora a pretzui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este in stare care poseda insushirile necesare pentru a savarshi ceva. Din sl. vrĕdĭnŭ.