CAPÁBIL A capabili e adj. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Care este in stare care are posibilitatea de a savarshi ceva; apt pentru ceva. ♦ Inzestrat valoros destoinic. Din fr. capable lat. capabilis.

capábil ~a a [At: HAMANGIU C. C. 191 / Pl: ~i/ E: fr capable lat capabilis] (Urmat de determinari introduse prin „de” „sa”) 1 Care este in stare de a face ceva Si: apt. 2 Inzestrat.

CAPÁBIL A capabili e adj. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Care este in stare care are posibilitatea de a savarshi ceva; apt pentru ceva. ♦ inzestrat valoros destoinic. Din fr. capable lat. capabilis.

CAPÁBIL A capabili e adj. Inzestrat valoros destoinic. Un om capabil. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau de propozitzii cu predicatul la modul conjunctiv) Care este in stare care are posibilitatea de a savirshi ceva; care poseda insushirile cerute pentru a savirshi ceva apt pentru ceva. Am vrut sai arat de cita bunatate shi jertfa de sine e capabil tzaranul acesta. VLAHUTZA O. A. 64. Artishtii... au probat k bine condushi sint capabili de a sui rapide treptele artei dramatice. ALECSANDRI T. II 54.

CAPÁBIL A capabili e adj. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Care este in stare care are posibilitatea de a savarshi ceva; apt pentru ceva. ♦ Inzestrat valoros destoinic. Fr. capable (lat. lit. capabilis).

CAPÁBIL A adj. Inzestrat; destoinic; valoros. ♦ Apt potrivit in stare de a face ceva. [Cf. fr. capable].

CAPÁBIL A adj. 1. inzestrat; destoinic; valoros. ◊ apt potrivit in stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civila. (< fr. capable lat. capabilis)

CAPÁBIL ~a (~i ~e) 1) (urmat de determinari introduse prin prepozitzia de) Care este in stare a savarshi ceva; apt. ~ de actziune. 2) Care poseda calitatzi deosebite; dotat cu calitatzile necesare. /<fr. capable lat. capabilis

capabil a. 1. care are dispozitziuni: capabil de a reushi; 2. vrednic inteligent: om capabil; 3. Jur. care poseda capacitate: capabil de a testa.

capábil a adj. (fr. capable mlat. capabilis d. capax. V. incap). Care poate cuprinde in care incape. Fig. Care poate face un lucru: corabie capabila de o lunga calatorie om capabil sal ajute sal ucida pe altu capabil de crima. Inteligent abil: om capabil. Jur. Caruĭaĭ permite legea: minoriĭ nus capabili sa testeze (saŭ de a testa).

capábil adj. m. pl. capábili; f. capábila pl. capábile

capábil adj. m. pl. capábili; f. sg. capábila pl. capábile

CAPÁBIL adj. 1. v. competent. 2. v. avizat. 3. v. apt.

CAPABIL adj. 1. bun competent destoinic dotat experimentat incercat inzestrat pregatit priceput valoros versat vrednic (rar) preparat (inv. shi pop.) harnic (pop.) cercat (inv.) ispitit mindru practic practicos practisit putincios. (Un inginer ~.) 2. avizat competent informat pregatit (fig.) tare. (E un om ~ in aceasta problema.) 3. apt bun convenabil potrivit susceptibil. (~ pentru un anumit scop.)

Capabil ≠ inapt incapabil neapt necapabil nepriceput