competént ~a a [At: (a. 1845) URICARIUL V 360/25 / V: (inv) ~tínte / Pl: ~ntzi ~e / E: fr compétent] 1 Care este bine informat intrun anumit domeniu. 23 Care este capabil sau in masura sa judece un anumit lucru. 4 Caruia i revine atributzia de a face ceva Si: indreptatzit.

COMPETÉNT A competentzi te adj. 1. Care este bine informat (intrun domeniu intro problema) care are o parere intemeiata pe cunoashterea adinca a lucrurilor este o autoritate (intrun domeniu) e priceput e in masura sa... Nefiind competentzi in asemene materie lam crezut ushor. NEGRUZZI S. I 325. 2. Care are atributzia caderea autoritatea legala sa faca (sa judece sa hotarasca) ceva; in drept chemat indreptatzit. Instantza competenta. ▭ In cazul decesului unei* persoane care nu a avut domiciliul in tzara este competent Notariatul de Stat al raionului in raza caruia se gasesc bunurile cele mai importante ale acesteia. B. O. 1953 4. Varianta: (invechit) competínte (NEGRUZZI S. I 335) adj. invar.

COMPETÉNT A adj. 1. Care este bine informat cu o parere bazata pe cunoashterea lucrurilor; priceput. 2. Care are caderea autoritatea legala de a face ceva. [Var. competinte adj.invar. / < fr. compétent cf. lat. competens].

COMPETÉNT A adj. 1. care este bine informat intrun domeniu; capabil priceput. 2. care are caderea autoritatea legala de a efectua ceva. (< fr. compétent lat. competens)

COMPETÉNT ~ta (~tzi ~te) 1) Care dispune de informatzie vasta; cu cunoshtintze profunde. 2) Care poate sa se ocupe de o anumita problema; in drept sa studieze o afacere. Autoritate ~ta. Judecata ~ta. /<fr. compétent

competent a. 1. care are dreptul de a judeca: tribunal competent; 2. fig. care e apt a face ceva capabil a judeca despre un lucru.

*competént a adj. (lat. cómpetens éntis d. pétere a cere. V. petzesc). Care are drept sa cerceteze o afacere: tribunalu e competent sa judece acest proces. Apt capabil: profesor competent.

competínte a vz competent

COMPETÍNTE adj. invar. v. competent.

COMPETÍNTE adj.invar. v. competent.

competént adj. m. pl. competéntzi; f. competénta pl. competénte

competént adj. m. pl. competéntzi; f. sg. competénta pl. competénte

competent

COMPETÉNT adj. 1. bun capabil destoinic dotat experimentat incercat inzestrat pregatit priceput valoros versat vrednic (rar) preparat (inv. shi pop.) harnic (pop.) cercat (inv.) ispitit mandru practic practicos practisit putincios. (Un inginer ~.) 2. v. avizat. 3. v. chemat. 4. v. autorizat.

COMPETENT adj. 1. bun capabil destoinic dotat experimentat incercat inzestrat pregatit priceput valoros versat vrednic (rar) preparat (inv. shi pop.) harnic (pop.) cercat (inv.) ispitit mindru practic practicos practisit putincios. (Un inginer ~.) 2. avizat capabil informat pregatit (fig.) tare. (E un om ~ in aceasta problema.) 3. chemat indreptatzit (inv.) volnic. (Nu este el cel ~ sa ne dea lectzii.) 4. autorizat priceput (frantzuzism inv.) ponderos. (O parere ~.)

Competent ≠ incompetent necompetent