Definitzia cu ID-ul 444352:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
demn (démna) adj. 1. Vrednic capabil de. 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX) adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn lignum › lemn. Der. (din lat. sau fr.) demnitar s. m.; demnitate s. f.; nedemn adj. Formele dignitar dignitate sint inv. V. indemna.