DEMN A demni e adj. 1. Vrednic (de... ). Malinenii facusera o fapta demna de a fi pilda shi pentru altzii insamintzind totul la vreme. CAMILAR TEM. 99. Dintre cazurile posibile... [autorul] a ales deci cazul cel mai rar (poate) dar shi singurul demn de interes. CAMIL PETRESCU T. II 37. Cind ai shti tu cit simtzireatzi shi privireanduioshata Cit te face de placuta shi de demna de iubit. EMINESCU O. IV 37. ♦ Capabil destoinic. Eliad demn urmator al lui Lazar. NEGRUZZI S. I 334. 2. (Despre oameni sau purtarea atitudinea lor) Care impune respect care e la inaltzimea unei situatzii; respectabil. Nu lam vazut niciodata ieshind din atitudinea lui socotita shi demna. GALACTION O. I 95. Stimata doamna sotzul dumitale shi colegul nostru distins se intoarce k un erou. Fii deci demna shi tzinetzi firea. SAHIA N. 49. ◊ Fig. Noptzile ce petrecuram... cu Pashadia fura astimparate demne. M. I. CARAGIALE C. 98.