grav ~a [At: NEGRUZZI S. I. 37 / V: (inv) ~e / Pl: ~i ~e / E: fr grave lat gravis] 12 a av (Care este) extrem de important prin consecintzele neplacute care le poate avea. 3 a Care poate avea urmari rele. 4 a (D. boli rani) Care poate provoca moartea Si: periculos primejdios. 5 a (D. oameni figura privirea sau manifestarile lor) Care este foarte serios Si: sever solemn. 67 a av TZD. voce sunete ton timbru sau despre modul de executzie a unei piese muzicale) (Care se afla) in registrul cel mai jos Si: adanc gros jos profund. 8 a (Grm; is) Accent ~ Accent care servea in vechea ortografie romana la indicarea unor vocale accentuate in special a finalelor. 9 a (Grm; ias) Accent care in scrierea greaca inlocuieshte accentul acut pe ultima silaba cand cuvantul respectiv nu e urmat de semne de punctuatzie. 10 (Grm; ias) Accent (oblic de la stanga la dreapta) purtat in unele limbi de o vocala deschisa.

GRAV A gravi e adj. 1. Care are sau poate avea urmari grele; p. ext. Insemnat important. Trebuie satzi spun ceva... Grav?... Foarte grav. SEBASTIAN T. 97. Afara de copii subiect prin natura lui gingash d. Sadoveanu ishi ia din contra subiectele din intimplarile tragice in orice caz grave ale vietzii. IBRAILEANU S. 20. ♦ (Despre boli rani) Primejdios serios. ◊ (Adverbial) In sfirshit enervat de propria mea timiditate il intreb... daca e grav ranit. CAMIL PETRESCU U. N. 405. 2. (Despre oameni sau despre infatzisharea shi manifestarile lor) Foarte serios sever solemn rigid. Fetitzele marunte cit papushile stateau tacute privind lumea cu nishte ochi gravi. CAMILAR TEM. 317. Doctorul portului intra grav pe bord. BART E. 80. ◊ Fig. Dosare grave stau gramadite pe masa shi excelentzasa mototoleshte nervos o voaleta imprudent uitata linga calimari. ARGHEZI P. T. 57. ◊ (Adverbial) La fereastra k un ochi bolnav De peo crengutza mica de copac Cea de pe urma frunzaasculta grav Cum toate lucrurilen casa tac. D. BOTEZ P. O. 128. Intra in compartimentul generalului suspinind grav. REBREANU P. S. 123. 3. Care face parte din registrul de jos al scarii muzicale; adinc de bas. Brazi groshi shi batrini sau subtziri shi tineri sosesc in apele Oltului shi sint ashezatzi asemeni unor clape fiecare la locul lui cei care dau notele grave shi profunde shi cei care dau notele subtziri shi inalte. BOGZA C. O. 373. Ursuz platanul mincat shi gaurit de ploi Prin scorburile lui respira cu note grave de oboi. ANGHELIOSIF C. M. II 37. 4. (In expr.) Accent grav = semn grafic care in unele limbi se pune deasupra unei vocale pentru a arata k aceasta se pronuntza deschis.

GRAV A adj. 1. Care necesita o atentzie deosebita care poate avea urmari grele; greu. ♦ Serios important insemnat. 2. Serios demn sever; solemn rigid. 3. Care apartzine registrului de jos al scarii muzicale; profund de bas. 4. Accent grav = accent purtat in unele limbi de o vocala deschisa. [< fr. it. grave cf. lat. gravis greu].

GRAV A adj. 1. care necesita o atentzie deosebita care poate avea urmari neplacute; (p. ext.) important. ◊ (despre boli rani) periculos. 2. (despre oameni) serios demn sever; solemn rigid. 3. (despre voce sunete timbru) care apartzine registrului de jos al scarii muzicale; profund de bas. 4. accent ~ = accent (`) care noteaza in unele limbi o vocala deschisa. (< fr. grave lat. gravis)

GRAV¹ adv. Foarte tare; rau. A fi ~ ranit. /<fr. grave lat. gravis

GRAV² ~a (~i ~e) 1) Care prezinta un mare pericol; susceptibil sa aiba consecintze serioase; greu. Crima ~a. 2) Care necesita o atentzie deosebita; cu multa pondere. Problema ~a. 3) (despre oameni shi despre manifestarile lor) Care vadeshte multa seriozitate shi demnitate; foarte serios. Gest ~. 4) (despre voci sunete tonuri) Care are un timbru gros; profund; jos. 5): Accent ~ semn diacritic orientat oblic de la stanga la dreapta care se pune in unele limbi pentru a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a distinge anumite omonime. /<fr. grave lat. gravis

grav a. 1. cu greutate serios; om grav; 2. important: afaceri grave; 3. periculos: boala grava; 4. Muz. se zice de sunete cari produc un mic numar de vibratziuni intr’o secunda in opozitziune cu acut: ton grav note grave; accent grav care merge dela stanga la dreapta (`) shi indica intonarea vorbei.

*grav a adj. (lat. gravis de unde vine shi greŭ). Cu greutate serios: om grav. Important dificil: afacerĭ grave. Periculos greŭ: boala grava. Muz. Jos de jos gros: ton grav. Gram. Accent grav de la stinga la dreapta (`). S. n. fara pl. Lucrurĭ grave: a trece de la grav la glumetz. Adv. Greŭ in mod grav: a pashi grav a fi bolnav grav.

+grav² adv. (shi: bolnavi grav/grav bolnavi)

grav adj. m. pl. gravi; f. gráva pl. gráve

grav adj. m. pl. gravi; f. sg. gráva pl. gráve

GRAV adj. adv. 1. adj. greu malign periculos primejdios serios (rar) sever (fam.) urat. (O boala ~; o forma ~ a bolii.) 2. adv. foarte greu rau serios tare. (E ~ bolnav.) 3. adj. v. critic. 4. adj. v. serios. 5. adj. v. serios. 6. adj. v. gros. 7. adj. v. sobru.

GRAV adj. adv. 1. adj. greu malign periculos primejdios serios (rar) sever (fam.) urit. (O boala ~; o forma ~ a bolii.) 2. adv. greu rau serios tare. (E ~ bolnav.) 3. adj. critic greu periculos primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 4. adj. serios. (Are o fizionomie ~.) 5. adj. serios solemn (livr.) martzial (inv.) solemnel. (Ton ~.) 6. adj. adinc gros jos profund (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. auster sever sobru (rar) aspru. (O frumusetze ~; linii ~.)

Grav ≠ burlesc ushor

GRAV A adj. (< fr. grave it. grave cf. lat. gravis greu): in sintagma accent grav (v.).