GRAV A gravi e adj. 1. Care are sau poate avea urmari grele; p. ext. Insemnat important. Trebuie satzi spun ceva... Grav?... Foarte grav. SEBASTIAN T. 97. Afara de copii subiect prin natura lui gingash d. Sadoveanu ishi ia din contra subiectele din intimplarile tragice in orice caz grave ale vietzii. IBRAILEANU S. 20. ♦ (Despre boli rani) Primejdios serios. ◊ (Adverbial) In sfirshit enervat de propria mea timiditate il intreb... daca e grav ranit. CAMIL PETRESCU U. N. 405. 2. (Despre oameni sau despre infatzisharea shi manifestarile lor) Foarte serios sever solemn rigid. Fetitzele marunte cit papushile stateau tacute privind lumea cu nishte ochi gravi. CAMILAR TEM. 317. Doctorul portului intra grav pe bord. BART E. 80. ◊ Fig. Dosare grave stau gramadite pe masa shi excelentzasa mototoleshte nervos o voaleta imprudent uitata linga calimari. ARGHEZI P. T. 57. ◊ (Adverbial) La fereastra k un ochi bolnav De peo crengutza mica de copac Cea de pe urma frunzaasculta grav Cum toate lucrurilen casa tac. D. BOTEZ P. O. 128. Intra in compartimentul generalului suspinind grav. REBREANU P. S. 123. 3. Care face parte din registrul de jos al scarii muzicale; adinc de bas. Brazi groshi shi batrini sau subtziri shi tineri sosesc in apele Oltului shi sint ashezatzi asemeni unor clape fiecare la locul lui cei care dau notele grave shi profunde shi cei care dau notele subtziri shi inalte. BOGZA C. O. 373. Ursuz platanul mincat shi gaurit de ploi Prin scorburile lui respira cu note grave de oboi. ANGHELIOSIF C. M. II 37. 4. (In expr.) Accent grav = semn grafic care in unele limbi se pune deasupra unei vocale pentru a arata k aceasta se pronuntza deschis.