13 definitzii pentru fudul
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relatzionale (3)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FUDÚL A fuduli e adj. Ingamfat mandru increzut arogant. ◊ Expr. (Glumetz) Fudul deo ureche = surd. Din tc. fodul.
FUDÚL A fuduli e adj. Ingamfat mandru increzut arogant. ◊ Expr. (Glumetz) Fudul deo ureche = surd. Din tc. fodul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de zaraza_joe
- actziuni
fudul ~a a [At: NEGRUZZI S. I 238 / V: (reg) fod~ / Pl: ~i (pop ~ui) ~e / E: tc fodul] 1 Ingamfat. 2 Mandru (de infatzisharea shi de hainele sale). 3 (Fam: gmtz: ic) A fi ~ deo ureche A fi surd. 4 (Pfm; irn; ie) A fi ~ la coate A fi rupt in coate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FUDÚL A fuduli e adj. Ingimfat inchipuit mindru increzut arogant. Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvint prea cutezator omului meu. SADOVEANU O. VII 8. Am plecat de la unchiumeu... boier fudul shi grecoman. GALACTION O. I 76. Alunash cu creangan drum Vezi baditza cel fudul. SEVASTOS C. 181. ◊ Expr. (Glumetz) Fudul deo ureche = surd. Moshneagul era cam fudul deo ureche dar nici baba nu statea mai bine. DUNAREANU CH. 71. ◊ (Adverbial) Ghitza al Popii «nazdravanul satului» ishi da pe ceafa palaria cu cordele shi suridea fudul pe sub mustatza. VLAHUTZA O. A. II 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FUDÚL ~a (~i ~e) shi substantival Care are o parere exagerata despre calitatzile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; falnic; mandru; maretz; semetz. /<turc. fudul
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
fudul a. 1. foarte mandru shi despretzuitor de altzii: boierul nui fudul k altzii AL.; 2. fanfaron fulau: eu am omorit pe smei zise tziganul fudul ISP. [Turc. FUDUL lit. covarshitor care intrece (in bine sau in rau)].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
fudúl a adj. pl. m. uĭ shi ulĭ (turc. fudul shi fodul arogant d. ar. fudhul care e prea mult; bg. fudul sirb. fodul). Mindru de lucrurĭ zadarnice: calicu imbracat e fudul. Fig. Iron. Surd: om fudul de o ureche. SHi fodul (sud).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
fudúl adj. m. pl. fudúli; f. fudúla pl. fudúle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
fudúl adj. m. pl. fudúli; f. sg. fudúla pl. fudúle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
fudul dui.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FUDÚL adj. v. ingamfat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FUDUL adj. grandoman infatuat increzut infumurat ingimfat megaloman mindru orgolios semetz trufash tzantzosh vanitos (livr.) prezumtzios suficient (inv. shi pop.) maretz (pop. shi fam.) tzifnos (pop.) falnic falos inchipuit (inv. shi reg.) pishin (prin Ban.) maros (prin Mold.) nartos (inv.) fumuros preainaltzat zadarnic (fig.) batzos intzepat scrobit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Fudul ≠ modest
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fudúl (fudúla) adj. Orgolios mindru trufash increzut. Mr. megl. fudul. Tc. fodul (SHeineanu II 175; Lokotsch 613) cf. ngr. φουντούλης alb. fodulj bg. fudulin sb. fodul v. esp. fodolí (Eguilaz 399). Der. fuduli vb. refl. (a se mindri a se fali); fudulie s. f. (orgoliu mindrie ingimfare; testicul de berbec); fudulache s. m. (zapacit aiurit). Prin rom. se explica rut. fuduljia fudelnyi shi fudulyty sja (Miklosich Wander. 15; Candrea Elemente 408; Berneker 282).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fudul, fudulaadjectiv
- 1. Arogant, mandru, inchipuit, increzut, ingamfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvint prea cutezator omului meu. SADOVEANU O. VII 8. DLRLC
- Am plecat de la unchiumeu... boier fudul shi grecoman. GALACTION O. I 76. DLRLC
- Alunash cu creangan drum Vezi baditza cel fudul. SEVASTOS C. 181. DLRLC
- Ghitza al Popii «nazdravanul satului» ishi da pe ceafa palaria cu cordele shi suridea fudul pe sub mustatza. VLAHUTZA O. A. II 43. DLRLC
- Fudul deo ureche = surd. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: surd
- Moshneagul era cam fudul deo ureche dar nici baba nu statea mai bine. DUNAREANU CH. 71. DLRLC
-
-
etimologie:
- fodul DEX '98 DEX '09