surd ~a [At: PSALT. 72 / Pzi: surzi surde / E: ml surdus] 12 smf a (Fiintza) care este lipsita total sau partzial de auz Si: (reg) pliurd purd. 3 smf (Ie) ~ul naude dar le potriveshte Exprima o reactzie catre cineva care raspunde cu totul altceva la o intrebare fie k na auzit bine fie k se preface a nu fi auzit. 4 sf (Ie) Sa pornit k ~dan joc Exprima situatzia cuiva care din nepricepere face un lucru la timp shi loc nepotrivit. 5 a (Ie) Rade k mirele cel ~ Exprima situatzia cuiva care rade fara sa shtie despre ce este vorba. 6 sm (Ie) Orbul ishi cauta acul in aria cu paiele shi ~ul il povatzuieshte unde suna Se spune despre cei care dau povetze fara sa se priceapa. 7 sm (Ie) ~ului sai scotzi bumbacul din urechi Se spune celui care incearca zadarnic sal faci sa priceapa ceva. 8 s (Ie) Parca intalnea tot surzi shi mutzi Exprima situatzia cuiva caruia nimeni nui da un raspuns multzumitor. 9 s (Is) A face pe ~ul (ivr) a face ureche ~a A se face k na auzit. 10 s (Reg; ie) A merge k ~un oaste A merge orbeshte. 11 a (Ivr; is) Padure ~a Padure deasa. 12 a (Jur; is) Strat ~ Strat de pamant pentru cultivarea legumelor intro sera. 13 a (D. urechi sau inv d. auz) Care nu percepe sunetele. 14 a (Gmtz; d. gura k organe ale vorbirii) Mut. 15 a (Fig; d. oameni) Care nu da ascultare care ignora o solicitare. 16 a Care nu se lasa impresionat Si: indiferent nepasator. 17 a (D. zgomote sunete glas etc.; ioc mare¹ puternic tare) Care este abia perceptibil avand intensitate sonoritate tonalitate sau claritate (extrem de) redusa sau fiind lipsit de intensitate de sonoritate de tonalitate sau de claritate Si: coborat (3) domol (22) inabushit incet infundat lin mic molcom potolit² scazut scoborat² slab stins vatuit (rar) confuz (1) inecat slabanog slabanogit. 18 a (D. locuri) In care nu se aud zgomote. 19 a (D. porniri senzatzii sentimente conflicte psihice sau sociale) Care nu se manifesta (cu putere) Si: mocnit. 20 a (Pex) Tainuit. 21 a (D. senzatzii impresii) Care nu este clar Si: confuz (1) neclar nedefinit. 22 a (Fig; d. lumina d. surse de lumina sau d. culori) Palid. 2324 smf a (Fon) (Consoana) a carui emisiune nu comporta vibratzii globale Si: afon (10). 25 a (Ipp; ilav) de ~a dea ~a de ~a Zadarnic¹.

SURD A surzi de adj. 1. Lipsit de auz. Pe loc am bagat de seama k e surd. STANCU D. 289. Nauzi bre? Ce eshti surd? REBREANU R. I 16. TZaca Frasina doarme in iatacul de alaturi habar nare de ce se petrece; chiar deshteapta sa fie shi tot nar simtzi pentru cai surda saraca. VLAHUTZA O. A. II 89. E surd sarmanul... sa strig mai tare... Moshule nai vazut pe Papuraimparat? ALECSANDRI T. I 430. ◊ Expr. A ramine surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari a nu se impresiona de ceva a ignora. Poetul no asculta ramine surd la shoapta. IOSIF PATR. 90. (Fig.; cu parafrazarea expresiei) Surd este al meu suflet la tale vorbe line. EMINESCU O. IV 171. (Frantzuzism) A face urechea surda = a face urechea toaca v. toaca. Nascutzii de la Gogomaneshti fac urechea surda maninca la cofeturi shi inghetzata pe datorie shi platesc cind nau alta ce face. KOGALNICEANU S. A. 96. ◊ (Substantivat) Se vor pune apoi pe joc pina chiar shi surzii Cind vor prinde dintrun loc Sa ne cinte hori cu foc Din tilinca sturzii. COSHBUC P. I 302. (Expr.) Dute (sau sa te duci) unde a dus surdul roata shi mutul iapa se spune celui care nu vrei sal mai vezi niciodata nici sai mai auzi de nume. Lipseshti dinaintea mea: shi dute undea dus surdul roata shi mutul iapa k sa nu mai aud de numele tau. CREANGA P. 47. Sa pornit k surdan joc se spune despre cineva care din nepricepere face un lucru la loc shi timp nepotrivit. A bate toaca (sau toba) la urechile surdului = a vorbi zadarnic cuiva care nu vrea sau nu este in stare sa intzeleaga. Bate toba la urechile surdului. ISPIRESCU L. 175. ♦ (Glumetz) Mut afon. Mai moshule unde eshti Ori tzie gura surda. TEODORESCU P. P. 123. 2. (Lingv.; despre consoane in opozitzie cu sonor) A carui emisiune nu comporta vibratzii glotale caracteristice pentru sunetele sonore; afon. 3. (Despre zgomote) Lipsit de rezonantza slab infundat inabushit confuz. Larma surda umple cimpia. SADOVEANU O. I 193. Linga poarta docului trenurile manevrau iar fabricile dinlauntrul lor trimiteau un zgomot surd neintrerupt. DUNAREANU N. 18. Un vuiet nedeslushit shi surd umplea vazduhurile. HOGASH DR. II 15. Un zgomot se auzi in camerele vecine un zgomot surd de pashi de vorbe. BOLINTINEANU O. 449. ◊ (Adverbial) Tunurile pocneau surd intro duruire adinca. SADOVEANU O. VI 33. Prin intunerec necunoscutul rise incet surd fara pofta de hartza. C. PETRESCU A. 279. Surd vuia prin codri vintul brazii sendoiau de vint Urletul suna sinistru k un urlet din mormint. COSHBUC P. I 121. SHi ametzit abia aude cum vuieshte surd poporul. EMINESCU O. IV 123. ♦ Fig. (Despre sentimente conflicte) Mocnit; ascuns tainuit. O incordare surda mocnea in atitudinea in vorbele lor. MIHALE O. 492. In lupta surda a acestor zece mii de tzarani romini e multa frumusetze mult eroism multa maretzie. BOGZA A. I. 598. Plin deo surda minie adunata in suflet de veacuri Mina pe tortza a pus scuturindo aprinsa in aer shi dintro data tot cerul pali luminat de vapaie. ANGHELIOSIF C. M. II 101. Astfel se nascu intre ambele artiste o lupta surda shi neincetata. ALECSANDRI O. P. 134. ♦ (Despre dureri senzatzii) Inabushit slab nedefinit. Simtzi o rupere surda in piept shi k un om care moare shopti. VLAHUTZA O. III 122.

SURD ~da (~zi ~de) 1) shi substantival Care este lipsit de simtzul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface k nu aude sau k nu intzelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude dar le (sau o) potriveshte se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns decat cel ashteptat. Dute (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata shi mutul iapa se spune cuiva care il alungi shi nu vrei sa mai shtii nimic despre el. 2) fig. Care vadeshte o nepasare absoluta; caruia nui pasa de necazurile altuia. 3) shi substantival Care nu are rezonantza; lipsit de sonoritate; mat; shters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari sentimente senzatzii etc.) Care este putzin pronuntzat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

surd a. 1. care nu poate auzi sau aude rau; 2. fig. care nu vrea s’asculte neinduplecat: a ramas surd la rugamintzile mele; 3. putzin sonor: sgomot surd. [Lat. SURDUS]. ║ m. cel lipsit de auz.

surd a adj. (lat sŭrdus it. sp. sordo pv. cat. sort fr. sourd. V. absurd). Care n’aude saŭ aude raŭ: popa nu toaca de doŭa orĭ pentr’o baba surda. Fig. Care nu vrea s’auda neinduplecat: a raminea surd la rugamintzile cuĭva. Rar. Surda saŭ de surda. adv. In zadar. Fals zgomot surd (dupa fr.) ild. „zgomot infundat” orĭ „inabushit”.

surd adj. m. pl. surzi; f. súrda pl. súrde

surd adj. m. pl. surzi; f. sg. súrda pl. súrde

SURD adj. 1. (MED.) (Bucov. shi Mold.) pliurd (prin Olt. shi Munt.) purd. (Om ~; ureche ~.) 2. (FON.) afon. (Consoana ~.) 3. v. inabushit.

SURD adj. v. ascuns confuz difuz imprecis indefinit indiferent neclar nedefinit nedeslushit nelamurit nepasator neprecis nesimtzitor retzinut tainuit vag.

SURD adj. 1. (MED.) (Bucov. shi Mold.) pliurd (prin Olt. shi Munt.) purd. (Om ~; ureche ~.) 2. (FON.) afon. (Consoana ~.) 3. inabushit infundat slab stins (fig.) vatuit. (Zgomote sunete ~.)

surd adj. v. ASCUNS. CONFUZ. DIFUZ. IMPRECIS. INDEFINIT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUSHIT. NELAMURIT. NEPRECIS. RETZINUT. TAINUIT. VAG.

Surd ≠ sonor

surd (da) adj. 1. Care nu aude. 2. Slab care nu se aude. Mr. megl. istr. surd. Lat. surdus (Pushcariu 1700; REW 8474); cf. it. sp. sordo prov. cat. sort fr. sourd port. surdo alb. surdh; (Philippide II 656). Der. de(a) surda adv. (degeaba inutil) cu o evolutzie asemanatoare lat. absurdus cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba Gamillscheg Olt. 111 nu pare sa prezinte interes) mr. na surda; surda s. f. (becatza Gallinazo gallinula) dupa fr. sourde; surdomut s. m. dupa fr. sourdmuet; surditate s. f. dupa fr. surdité; surzi (var. asurzi) vb. (a face sashi piarda auzul; a ramine surd; a amortiza a atenua zgomotul) din lat. surdescĕre vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie) s. f. (surditate); surzila s. m. (porecla pentru un surd); surdina s. f. din fr. sourdine.

SURD A adj. (< lat. surdus): in sintagma consoana surda (v.).

a vorbi in deshert / la peretzi / surzilor expr. a vorbi fara a reushi sashi impuna punctul de vedere sa se faca intzeles sa obtzina lucrul dorit etc.

surd toaca expr. complet surd.