SURD A surzi de adj. 1. Lipsit de auz. Pe loc am bagat de seama k e surd. STANCU D. 289. Nauzi bre? Ce eshti surd? REBREANU R. I 16. TZaca Frasina doarme in iatacul de alaturi habar nare de ce se petrece; chiar deshteapta sa fie shi tot nar simtzi pentru cai surda saraca. VLAHUTZA O. A. II 89. E surd sarmanul... sa strig mai tare... Moshule nai vazut pe Papuraimparat? ALECSANDRI T. I 430. ◊ Expr. A ramine surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari a nu se impresiona de ceva a ignora. Poetul no asculta ramine surd la shoapta. IOSIF PATR. 90. (Fig.; cu parafrazarea expresiei) Surd este al meu suflet la tale vorbe line. EMINESCU O. IV 171. (Frantzuzism) A face urechea surda = a face urechea toaca v. toaca. Nascutzii de la Gogomaneshti fac urechea surda maninca la cofeturi shi inghetzata pe datorie shi platesc cind nau alta ce face. KOGALNICEANU S. A. 96. ◊ (Substantivat) Se vor pune apoi pe joc pina chiar shi surzii Cind vor prinde dintrun loc Sa ne cinte hori cu foc Din tilinca sturzii. COSHBUC P. I 302. (Expr.) Dute (sau sa te duci) unde a dus surdul roata shi mutul iapa se spune celui care nu vrei sal mai vezi niciodata nici sai mai auzi de nume. Lipseshti dinaintea mea: shi dute undea dus surdul roata shi mutul iapa k sa nu mai aud de numele tau. CREANGA P. 47. Sa pornit k surdan joc se spune despre cineva care din nepricepere face un lucru la loc shi timp nepotrivit. A bate toaca (sau toba) la urechile surdului = a vorbi zadarnic cuiva care nu vrea sau nu este in stare sa intzeleaga. Bate toba la urechile surdului. ISPIRESCU L. 175. ♦ (Glumetz) Mut afon. Mai moshule unde eshti Ori tzie gura surda. TEODORESCU P. P. 123. 2. (Lingv.; despre consoane in opozitzie cu sonor) A carui emisiune nu comporta vibratzii glotale caracteristice pentru sunetele sonore; afon. 3. (Despre zgomote) Lipsit de rezonantza slab infundat inabushit confuz. Larma surda umple cimpia. SADOVEANU O. I 193. Linga poarta docului trenurile manevrau iar fabricile dinlauntrul lor trimiteau un zgomot surd neintrerupt. DUNAREANU N. 18. Un vuiet nedeslushit shi surd umplea vazduhurile. HOGASH DR. II 15. Un zgomot se auzi in camerele vecine un zgomot surd de pashi de vorbe. BOLINTINEANU O. 449. ◊ (Adverbial) Tunurile pocneau surd intro duruire adinca. SADOVEANU O. VI 33. Prin intunerec necunoscutul rise incet surd fara pofta de hartza. C. PETRESCU A. 279. Surd vuia prin codri vintul brazii sendoiau de vint Urletul suna sinistru k un urlet din mormint. COSHBUC P. I 121. SHi ametzit abia aude cum vuieshte surd poporul. EMINESCU O. IV 123. ♦ Fig. (Despre sentimente conflicte) Mocnit; ascuns tainuit. O incordare surda mocnea in atitudinea in vorbele lor. MIHALE O. 492. In lupta surda a acestor zece mii de tzarani romini e multa frumusetze mult eroism multa maretzie. BOGZA A. I. 598. Plin deo surda minie adunata in suflet de veacuri Mina pe tortza a pus scuturindo aprinsa in aer shi dintro data tot cerul pali luminat de vapaie. ANGHELIOSIF C. M. II 101. Astfel se nascu intre ambele artiste o lupta surda shi neincetata. ALECSANDRI O. P. 134. ♦ (Despre dureri senzatzii) Inabushit slab nedefinit. Simtzi o rupere surda in piept shi k un om care moare shopti. VLAHUTZA O. III 122.