înfundat², ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 300 / Pl: ~ați, ~e / E: înfunda] 1 a (D. vase) închis cu un fund. 2 a (Trs; d. lavițe) închis cu scânduri din toate părțile, în formă de lăzi cu capac. 3-4 sf, a (Sticlă cu vin) astupată ermetic. 5 a (D. vin) Pus în sticle astupate ermetic. 6 a (D. nas) Astupat din cauza guturaiului. 7 a (Fig; d. sunete) înăbușit. 8 a Plin. 9 a (D. corp, statură) îndesat. 10 a (D. drumuri, suprafețe) Fără ieșire. 11 a (Trs; îs) Cojoc (sau pieptar) ~ Cojoc sau pieptar fără nasturi. 12 a (Reg) Constipat. 13 a Introdus. 14 a (D. ochi) Adâncit în orbite. 15 a Rătăcit. 16 a Ascuns. 17 av Fără a da prea mult drumul vocii. 18 av Îndesat. 19 av (Jur; înv; d. mai mulți posesori; îe) A poseda ~ A avea fiecare în proprietate sau în stăpânire o parte distinctă. 20 (îlav) Pe ~e Fără zgomot.

ÎNFUNDÁT², -Ă, înfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie) Închis ermetic, cu fundul și capacul bine fixate între doage. Vas lătăreț, rotund, făcut din lemn de brad, nalt ca o cofă și înfundat la amîndouă capetele. ȘEZ. II 23. ♦ (Despre sticle) Astupat ermetic, cu un dop băgat adînc. Sticlă înfundată. ♦ Vin înfundat = vin ținut (mult timp) în sticle astupate; (substantivat, f.) conținutul unei sticle cu astfel de vin. Mai bem o înfundată?... Asta o plătesc eu. CARAGIALE, O. II 302. 2. (Despre sunete, zgomote) Înăbușit. Se aude... un plînset înfundat. SAHIA, N. 22. Un zgomot înfundat, ca dintr-o pădure depărtată, bătută de vînt pe vreme de iarnă, s-apropie din ce în ce. SP. POPESCU, M. G. 50. Zgomote nehotărîte vin din depărtare... Parcă sînt tropote de cal, bubuituri de mai înfundate. CARAGIALE, O. I 290. ◊ (Adverbial) Începu să plîngă înfundat. BART, E. 351. Striga... înfundat: «Împăratul Midas are urechi de măgar!». ISPIRESCU, U. 112. 3. Adîncit, vîrît, cufundat. Marinică mergea zgribulit cu bățul de alun strîns subțioară, cu capul înfundat între umeri și cu urechile în guler. DUMITRIU, N. 13. Paznicii de noapte trec cu capetele înfundate în mantale albe. EMINESCU, N. 51. ♦ Rătăcit, pierdut; dosit, ascuns. Era înfundat într-un desiș, lîngă o prăpastie. RETEGANUL, P. I 3. 4. Înțesat, plin, doldora. Nijni-Novgorodul o fi acum înfundat de corăbii. SAHIA, N. 64. 5. (Rar, despre ființe) Îndesat la corp, bine legat, trupeș. Arici mic, mic, da înfundat. ȘEZ. III 27.

ÎNFUNDÁT² ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFUNDA și A SE ÎNFUNDA. ◊ Vin ~ vin ținut mult timp astupat ermetic. 2) (despre sunete, zgomote) Care nu are rezonanță; surd; închis. /v. a (se) înfunda

înfundat a. 1. astupat, închis: stradă înfundată; 2. înnăbușit: râsete înfundate; 3. se zice de vitele cari sunt mai trupeșe și cu coarne potrivite. ║ adv. 1. în sine, pe tăcute: a râde, a plânge înfundat; 2. pe îndesate: începură a-l buchisi înfundat ISP.; 3. fig. redus la extremitate, confundat: se văzu înfundat.

înfundát, -ă adj. Astupat, închis: butoĭ, butelie, stradă înfundată. Înăbușit, înădușit: rîsete înfundate. Ascuns, la adăpost: beție, bătaĭe înfundată. Redus la nemișcare orĭ tăcere: hoțu se văzu înfundat. Adv. În mod înădușit, secret: a rîde, a plînge înfundat. În secret, fără să se audă: l-aŭ bătut înfundat. Pe înfundate, fără să se audă (maĭ ales ironic): a rîde, a bea, a bate pe înfundate.

ÎNFUNDÁT adj., adv. 1. adj. astupat, închis, (pop.) pecetluit. (Butoi ~.) 2. adj. v. înăbușit. 3. adj., adv. v. mocnit. 4. adj. v. dus.

ÎNFUNDAT adj., adv. 1. adj. astupat, închis, (pop.) pecetluit. (Butoi ~.) 2. adj. înăbușit, slab, stins, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 3. adj., adv. înăbușit, mocnit. (Foc ~; focul arde ~.) 4. adj. căzut, dus. (Cu ochii ~.)