surd (da) adj. 1. Care nu aude. 2. Slab care nu se aude. Mr. megl. istr. surd. Lat. surdus (Pushcariu 1700; REW 8474); cf. it. sp. sordo prov. cat. sort fr. sourd port. surdo alb. surdh; (Philippide II 656). Der. de(a) surda adv. (degeaba inutil) cu o evolutzie asemanatoare lat. absurdus cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba Gamillscheg Olt. 111 nu pare sa prezinte interes) mr. na surda; surda s. f. (becatza Gallinazo gallinula) dupa fr. sourde; surdomut s. m. dupa fr. sourdmuet; surditate s. f. dupa fr. surdité; surzi (var. asurzi) vb. (a face sashi piarda auzul; a ramine surd; a amortiza a atenua zgomotul) din lat. surdescĕre vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie) s. f. (surditate); surzila s. m. (porecla pentru un surd); surdina s. f. din fr. sourdine.