mocnit ~a [At: DDRF / V: (reg) mogn~ mohn~ / Pl: ~itzi ~e / E: mocni] 1 a (D. foc) Care arde inabushit fara flacara. 2 a (D. foc) Care este pe punctul de a se stinge. 3 av (Ie) A fierbe ~ A fierbe inabushit. 4 av (iae) A fierbe incet. 56 a av (D. sunete zgomote) (Care este) fara rezonantza Si: inabushit stins. 7 a (Nob; d. culori) Mohorat 8 a (D. vreme atmosfera) innorat. 9 a (D. vreme atmosfera) Umed. 10 a (D. vreme atmosfera) Inabushitor. 11 a (D. ploaie) Marunt shi potolit dar persistent. 12 a (Reg; d. alimente) Cu gust rau. 13 a (Reg; d. alimente) Alterat. 14 a (D. apa) Salciu. 15 a (Fig; d. oameni) Inchis in sine Si: tacut necomunicativ. 16 a (D. oameni) Posomorat. 1718 a av (D. sentimente manifestari etc. ale oamenilor) (Care esre) retzinut tainuit vreme indelungata dar gata sa izbucneasca. 19 (Fig) Fara viatza care lancezeshte Si: inactiv toropit. 20 a (Fig) Care pare k ascunde o amenintzare Si: apasator sumbru. 21 a (Fig) Trist.

MOCNÍT A mocnitzi te adj. 1. Care arde inabushit infundat. (Fig.) Fatza i era mai intunecata k de obicei shi in ochi avea o pilpiire mocnita. REBREANU R. II 55. ◊ (Adverbial) Umple groapa cu jaratec shi cu lemne putregaioase k sa arda focul mocnit. CREANGA P. 29. 2. Fig. (Despre oameni) Inchis in sine posomorit; (despre sentimente) ascuns inabushit. Pricepu in sfirshit k tovarashul zilelor ei mocnit shi neguros tovarash... era cu sufletul gol. SADOVEANU M. 126. K sa arate k dezaproba... statea toata ziua mocnit shi mormaind. C. PETRESCU C. V. 84. Deodata triste glasuri sporesc mocnita jale. IOSIF PATR. 72. ◊ (Adverbial) Vereshtencele plingeau mocnit. CAMILAR N. II 348. ♦ Intunecat. Noaptea stelelor a lunei a oglinzilor de riu Nui k noaptea cea mocnita shi pustie din sicriu. EMINESCU O. I 82. 3. Fig. Lipsit de vioiciune fara viatza inactiv. Orashul doarmen miezul zilei Mocnit sub arshitza de vara. VLAHUTZA. O. A. I 74. Satul Humuleshti in care mam trezit nui un sat laturalnic mocnit shi lipsit de privelishtea lumii k alte sate. CREANGA A. 71. 4. (Despre ploaie) incet shi potolit dar staruitor de durata. Ploaia mocnita patrunsese prin girezi. SADOVEANU P. S. 11. Dupa cinci zile de ploaie mocnita un vint cald mina norii spre miazanoapte. C. PETRESCU I. II 69. ◊ (Adverbial) Afara ploua mocnit de patruzeci de ceasuri dintrun cer de plumb. SADOVEANU O. VI 525. 5. (Regional; despre alimente) Cu gust rau alterat; (despre apa) statut; (despre aer) inchis viciat.

MOCNÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este linishtita inceata dar de lunga durata. 3) (despre stari de lucruri) Care ascunde o amenintzare (gata sa se declansheze). 4) (despre vreme atmosfera) Care devine mai intunecos din cauza norilor; innourat; mohorat. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apa) Care sta mai mult timp intrun loc; neimprospatat. /v. a mocni

mocnit a. shi adv. 1. innabushit infundat: sa arda focul mocnit CR.; 2. fig. ascuns tacut: noaptea cea mocnita shi pustie din sicriu EM.

mocnít a adj. (d. mocnesc). Ascuns infundat: foc mocnit. Fig. Posomorit: noapte ploaĭe mocnita. Tacut posac bosomelnic necomunicativ: om mocnit. Adv. In mod mocnit: a arde mocnit. V. tenebros.

mognit ~a a vz mocnit

mohnit ~a a vz mocnit

MOCNÍT adj. v. acrit acru alterat ascuns clocit descompus fermentat imputzit inacrit rasuflat retzinut statut stricat tainuit trezit.

MOCNÍT adj. adv. inabushit infundat. (Foc ~; focul arde ~.)

mocnit adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. ASCUNS. CLOCIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. IMPUTZIT. INACRIT. RASUFLAT. RETZINUT. STATUT. STRICAT. TAINUIT. TREZIT.

MOCNIT adj. adv. inabushit infundat. (Foc ~; arde ~.)