mohorât, ~ă [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 460/32 / V: (îvr) mohur~ / Pl: ~âți, ~e / E: mohorî] 1 a Care are culoarea de la roșu-cărămiziu până la roșu-vânăt. 2 sn (Îvr) Stofă purpurie. 3 sf (Îvr) Haină făcută din stofă purpurie. 4 sma (Euf) Drac. 5 a De culoare închisă. 6 a Lipsit de strălucire, de lumină Si: întunecos, sumbru. 7 a Întunecat și apăsător. 8 a (D. oameni și d. înfățișarea, privirea, gândurile lor) Trist.

MOHORÎ́T, -Ă, mohorîți, -te, adj. 1. Roșu-vînăt (ca spicele mohorului), stacojiu; p. ext. de culoare închisă, întunecat. Zilele erau mohorîte, cu cerul căptușit de zăpada nourilor. SADOVEANU, O. IV 176. Vremea era de asemenea răcoroasă, umedă, mohorîtă. AGÎRBICEANU, S. P. 115. Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă. EMINESCU, O. I 56. ◊ (Substantivat, rar) Din ce-a fost o zi întreagă mai măreț, mai lucitor, Dintr-un soare, ce rămîne? Mohorîtul unui nor. DAVILA, V. V. 100. 2. Fig. (Despre oameni) Supărat, amărît, trist, posomorît. Mohorîți sub căști, soldații urmăreau lucrul tot mai grăbit al groparilor. CAMILAR, N. I 373. Miron Iuga deveni grav și mohorît. REBREANU, R. I 85. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorîte cu-adînci și slabe fețe? EMINESCU, O. IV 363.

mohorît a. 1. de coloarea roșie închisă a mohorului; sânge mohorît; 2. fig. întunecat: tablou depins cu colori cam mohorîte AL.

mohorî́t, -ă adj. (d. mohor). Roș închis, ca spicu mohoruluĭ: sînge mohorît. Fig. Întunecat, de coloare închisă: haĭne mohorîte. Fig. Posomorît, trist: față mohorîtă.

mohorît.

MOHORÂT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

MOHORÂT adj., adv. 1. adj. v. înnorat. 2. adj. închis, întunecat, sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. v. încruntat. 4. adj., adv. v. îmbufnat. 5. adj. v. dezolant.

Mohorât ≠ vesel, voios, zâmbitor

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

mohorît adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

MOHORÎT adj., adv. 1. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît. (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 2. adj. întunecat, sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. încruntat, întunecat, posac, posomorît. (Om ~.) 4. adj., adv. chiorîș, îmbufnat, încruntat, posomorît. (Privire ~; ce te uiți ~ la mine?) 5. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, posomorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.)

sînge mohorît s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.