MOCNÍT A mocnitzi te adj. 1. Care arde inabushit infundat. (Fig.) Fatza i era mai intunecata k de obicei shi in ochi avea o pilpiire mocnita. REBREANU R. II 55. ◊ (Adverbial) Umple groapa cu jaratec shi cu lemne putregaioase k sa arda focul mocnit. CREANGA P. 29. 2. Fig. (Despre oameni) Inchis in sine posomorit; (despre sentimente) ascuns inabushit. Pricepu in sfirshit k tovarashul zilelor ei mocnit shi neguros tovarash... era cu sufletul gol. SADOVEANU M. 126. K sa arate k dezaproba... statea toata ziua mocnit shi mormaind. C. PETRESCU C. V. 84. Deodata triste glasuri sporesc mocnita jale. IOSIF PATR. 72. ◊ (Adverbial) Vereshtencele plingeau mocnit. CAMILAR N. II 348. ♦ Intunecat. Noaptea stelelor a lunei a oglinzilor de riu Nui k noaptea cea mocnita shi pustie din sicriu. EMINESCU O. I 82. 3. Fig. Lipsit de vioiciune fara viatza inactiv. Orashul doarmen miezul zilei Mocnit sub arshitza de vara. VLAHUTZA. O. A. I 74. Satul Humuleshti in care mam trezit nui un sat laturalnic mocnit shi lipsit de privelishtea lumii k alte sate. CREANGA A. 71. 4. (Despre ploaie) incet shi potolit dar staruitor de durata. Ploaia mocnita patrunsese prin girezi. SADOVEANU P. S. 11. Dupa cinci zile de ploaie mocnita un vint cald mina norii spre miazanoapte. C. PETRESCU I. II 69. ◊ (Adverbial) Afara ploua mocnit de patruzeci de ceasuri dintrun cer de plumb. SADOVEANU O. VI 525. 5. (Regional; despre alimente) Cu gust rau alterat; (despre apa) statut; (despre aer) inchis viciat.