VICIÁT A viciatzi te adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respiratzie; stricat infectat alterat. ♦ Fig. Depravat desfranat corupt. 2. (Jur.; despre acte dispozitzii etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: ciat. Var.: (inv.) vitziát a adj.] V. vicia.

viciat ~a a [At: CONTEMPORANUL I 171 / P: ~ciat / V: (inv) vitzi~ / Pl: ~atzi ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este incarcat cu miresme neplacute sau cu bioxid de carbon (provenit din respiratzie) Si: stricat (pop) nadufos. 2 (D. aer) Incarcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compozitziei chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt² (6) desfranat (7) depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denota imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte dispozitzii etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de forma).

viciat a adj. 1 (despre aer) Care a devenit impropriu pentru respiratzie; stricat infectat alterat. ♦ Fig. Care este depravat desfrinat corupt. 2 (jur.; despre acte dispozitzii etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de procedura a unor gresheli imperfectziuni in redactare etc.). • sil. ciat. shi (inv.) vitziat a adj. /v. vicia.

VICIÁT A viciatzi te adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respiratzie; stricat infectat alterat. ♦ Fig. Depravat desfranat corupt. 2. (Jur.; despre acte dispozitzii etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: ciat. Var.: (inv.) vitziát a adj.] V. vicia.

VICIÁT A viciatzite adj. 1. (Despre aer) incarcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respiratzie; stricat infectat alterat. ♦ Fig. Depravat desfrinat corupt vicios. Oameni cu o mentalitate viciata. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 2/2. Prietenia ce incercase sa ma pastreze cit mai departe de atmosfera viciata in care traiau... robii din mahalaua cu nume rushinos. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte dispozitzii etc.) Vicios. Varianta: vitziát a (ARDELEANU D. 82) adj.

VICIÁT adj. 1. (Despre aer) Incarcat cu mirosuri grele; stricat infectat. ♦ (Fig.) Depravat corupt. 2. (Jur.; despre acte dispozitzii etc.) Vicios. [Pron. ciat. / < vicia].

vitziat ~a a vz viciat

vitziat a adj. v. viciat.

vitziat a. stricat: aer vitziat.

VICIÁT adj. 1. v. poluat. 2. infect imputzit puturos raumirositor (livr.) fetid pestilentzial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.

VICIÁT adj. v. vicios.

VICIAT adj. 1. alterat poluat statut stricat. (Un aer ~.) 2. infect imputzit puturos raumirositor (livr.) fetid pestilentzial. (Aer ~.) 3. greu irespirabil inabushitor incarcat sufocant. (Atmosfera ~.)

viciat adj. v. VICIOS.