VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

viciat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 171 / P: ~ci-at / V: (înv) viți~ / Pl: ~ați, ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este încărcat cu miresme neplăcute sau cu bioxid de carbon (provenit din respirație) Si: stricat, (pop) nădufos. 2 (D. aer) Încărcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compoziției chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt² (6), desfrânat (7), depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denotă imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de formă).

viciat, -ă adj. 1 (despre aer) Care a devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Care este depravat, desfrînat, corupt. 2 (jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de procedură, a unor greșeli, imperfecțiuni în redactare etc.). • sil. -ci-at. și (înv.) vițiat, -ă adj. /v. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiát, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.

VICIÁT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].

vițiat, ~ă a vz viciat

vițiat, -ă adj. v. viciat.

vițiat a. stricat: aer vițiat.

VICIÁT adj. 1. v. poluat. 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.

VICIÁT adj. v. vicios.

VICIAT adj. 1. alterat, poluat, stătut, stricat. (Un aer ~.) 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, sufocant. (Atmosferă ~.)

viciat adj. v. VICIOS.