SURD A surzi de adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine) lipsit (total sau partzial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea sa auda sa intzeleaga; neinduplecat nesimtzitor fara suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(a) surda = in zadar degeaba. ◊ Expr. A ramane surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari a nu se impresiona de ceva a ramane rece neintzelegator. 2. (Fon.; despre consoane; shi substantivat f.) Care se emite fara participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuata lipsit de rezonantza; slab inabushit infundat confuz. ◊ (In sintagma) Camera surda = incapere cu absorbtzie acustica foarte ridicata folosita pentru masuratori acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente conflicte etc.) Mocnit ascuns tainuit. ♦ Fig. (Despre senzatzii dureri etc.) Inabushit; nedefinit vag. Lat. surdus.