FUDÚL A fuduli e adj. Ingimfat inchipuit mindru increzut arogant. Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvint prea cutezator omului meu. SADOVEANU O. VII 8. Am plecat de la unchiumeu... boier fudul shi grecoman. GALACTION O. I 76. Alunash cu creangan drum Vezi baditza cel fudul. SEVASTOS C. 181. ◊ Expr. (Glumetz) Fudul deo ureche = surd. Moshneagul era cam fudul deo ureche dar nici baba nu statea mai bine. DUNAREANU CH. 71. ◊ (Adverbial) Ghitza al Popii «nazdravanul satului» ishi da pe ceafa palaria cu cordele shi suridea fudul pe sub mustatza. VLAHUTZA O. A. II 43.