inlantzuire sf [At: MACEDONSKI O. IV 77 / Pl: ~ri / E: inlantzui] 1 Legare in lantzuri. 2 Cuprindere a cuiva in bratze. 3 (Fig) Seducere. 4 Strangere de jurimprejur a unui obiect. 5 Ashezare in rand a obiectelor leganduse unul de altul k verigile unui lantz Si: inlantzuit¹ (5). 6 Inshiruire neintrerupta a unor elemente. 78 (Deducere sau) succedare logica.

INLANTZUÍRE inlantzuiri s. f. Actziunea de a (se) inlantzui shi rezultatul ei; inshiruire succesiune de lucruri legate intre ele. O inlantzuire necautata shi neprevazuta de imprejurari. PAS Z. I 88. Poezia este inlantzuirea ideilor intrun mod mai infrumusetzat decit modul intrebuintzat spre acest scop in proza. MACEDONSKI O. IV 77.

inlantzuire f. 1. actziunea de a inlantzui; 2. fig. shir de lucruri avand raporturi intre ele.

inlantzuíre f. Actziunea de a inlantzui. Fig. Legatura shir de lucrurĭ care aŭ intre ele oarecare relatziunĭ: inlantzuirea ideilor.

INLANTZUÍ inlắntzui vb. IV. Tranz. 1. A pune a lega in lantzuri; a incatusha. 2. A cuprinde pe cineva (cu bratzele). 3. Fig. A captiva a subjuga a incanta a fermeca. 4. A asheza in rand a lega unul de altul a coordona a impreuna (in mod logic). ♦ Refl. A urma unul dupa altul (in shir neintrerupt). [Prez. ind. shi: inlantzuiesc] In + lantz + suf. ui (dupa fr. enchainer).

inlantzui [At: NEGRUZZI S. III 146 / Pzi: inlantzui ~esc / E: in + lantz + ui] 1 vt A lega in lantzuri. 2 vt A cuprinde pe cineva cu bratzele. 3 vt (Fig) A seduce. 4 vt A strange bine de jurimprejur un obiect. 5 vtr A (se) asheza in rand leganduse unul de altul k verigile unui lantz. 6 vz A urma unul dupa altul in shir neintrerupt. 7 vtr (A deduce sau) a se succeda in mod logic.

INLANTZUÍ inlắntzui vb. IV. Tranz. 1. A pune a lega in lantzuri; a incatusha. 2. A cuprinde pe cineva (cu bratzele). V. imbratzisha. 3. Fig. A captiva a subjuga a incanta a fermeca. 4. A asheza in rand a lega unul de altul a coordona a impreuna (in mod logic). ♦ Refl. A urma unul dupa altul (in shir neintrerupt). [Prez. ind. shi: inlantzuiesc] In + lantz + suf. ui (dupa fr. enchainer).

INLANTZUÍ inlắntzui shi inlantzuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Invechit) A pune in lantzuri; (azi mai ales fig.) a nu da voie sa se manifeste a incatusha. SHi cu ce drit vrei sami privighezi purtarile... shi sami inlantzuieshti voile? NEGRUZZI S. III 146. 2. A cuprinde de jur imprejur. Las’ satzi inlantzui gitul cu parul meu balai. EMINESCU O. I 95. 3. A asheza in rind a lega unul de altul a coordona a impreuna (in mod logic). A inlantzui ideile. ♦ Refl. A urma intro succesiune neintrerupta. Evenimentele se inlantzuie in mod veridic. 4. Fig. A captiva a subjuga a fermeca. A inlantzui inimile. Varianta: lantzuí (BALCESCU O. II 11) vb. IV.

LANTZUÍ vb. IV v. inlantzui.

LANTZUÍ vb. IV. v. inlantzui.

A INLANTZUÍ ~iésc tranz. 1) (persoane) A pune in lantzuri; a fereca; a lega. 2) fig. A tzine k in lantzuri; a impiedica sa se manifeste. 3) A cuprinde de jur imprejur. 4) fig. A pune stapanire pe deplin; a subjuga; a robi; a cuceri; a captiva. 5) A face sa se inlantzuiasca. /in + lantz

A SE INLANTZUÍ ma ~iésc intranz. A se tzine lantz; a urma intro succesiune continua. /in + lantz + suf. ~ui

inlantzuì v. 1. a lega cu un lantz; 2. (poetic) a coprinde: inlantzuindumi gatul cu bratze de zapada EM.; 3. a subjuga a captiva: a inlantzui inimile; 4. fig. a impreuna logiceshtze a coordina: ashi inlantzui ideile.

inlantzuĭésc v. tr. (d. lantz). Leg cu lantzu incatushez. Fig. Cuprind apuc: a inlantzui gitu cuĭva cu bratzele. Subjug captivez: a inlantzui inimile. Coordonez ashez in regula: a inlantzui bine ideile. V. refl. Ma leg: ideile se inlantzuĭesc bine.

inlantzuíre s. f. g.d. art. inlantzuírii; pl. inlantzuíri

inlantzuíre s. f. pl. inlantzuíri

inlantzuí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. inlắntzui 3 inlắntzuie imperf. 3 sg. inlantzuiá; conj. prez. 1 shi 2 sg. sa inlắntzui 3 sa inlắntzuie

inlantzuí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. inlantzui 3 sg. shi pl. inlantzuie imperf. 3 sg. inlantzuiá perf. s. 1 sg. inlantzuíi

INLANTZUÍRE s. 1. v. incatushare. 2. v. imbratzishare. 3. v. relatzie. 4. legatura (rar) suita. (O ~ logica rasturnata.)

INLANTZUIRE s. 1. ferecare incatushare. (~ unui detzinut.) 2. imbratzishare imbratzishat stringere (astazi rar) strins strinsoare strinsura. (~ celor doi indragostitzi.) 3. conexiune corelatzie legatura raport relatzie (livr.) consecutzie (rar) conexitate. (Stabileshte o ~ intre fenomene.) 4. legatura (rar) suita. (O ~ logica rasturnata.)

Inlantzuire ≠ dezlantzuire

INLANTZUÍ vb. v. captiva.

INLANTZUÍ vb. 1. v. incatusha. 2. v. imbratzisha. 3. v. asocia.

INLANTZUI vb. 1. a fereca a incatusha a lega. (A ~ un rob.) 2. a (se) cuprinde a (se) imbratzisha a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 3. a (se) asocia a (se) lega. (Idei care se ~ intre ele.)

inlantzui vb. v. CAPTIVA.

A inlantzui ≠ a dezlantzui

inlantzuire 1. Mod de juxtapunere* a doua acorduri* in functzie de structura fiecaruia (componentza intervalica*) starea* acordurilor sunetelor comune necesitatea rezolvarii disonantzelor* shi a evitarii cvintelor* shi octavelor* paralele. V. armonie; mishcare (1). 2. Intro compozitzie ciclica (2) executarea fara pauza a mishcarilor ceea ce se indica de obicei prin attacca*.