DEZLANTZUÍ dezlắntzui vb. IV. Refl. shi tranz. A porni sau a face sa porneasca cu violentza a(shi) da curs liber; a izbucni sau a face sa izbucneasca; a (se) declansha. ♦ Refl. A navali cu furie a se napusti. Pref. dez + lantz + suf. ui (dupa fr. déchainer).

dezlantzuí [At: PONTBRIANT D. / S shi: desl~ / Pzi: ~lắntzui shi (inv) ~ésc / E: dez + lantz + ui dupa fr déchainer] 1 vt (Inv) A da drumul la lantz. 23 vtr (D. fenomene naturale sau procese naturale pex d. conflicte evenimente etc.) A (se) porni brusc shi a se manifesta cu violentza sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (fig) a se aprinde a se declansha a se isca a izbucni (rar) a se pravali (ivp) a se scorni (inv) a se sparge a se starni. 4 vr (D. oameni) A se napusti cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: a izbucni (rar) a se pravali. 5 vr (D. oameni) A se angaja (intro actziune intro problema etc.) cu pasiune. 6 vr (Pex; d. oameni) A se manifesta violent.

DEZLANTZUÍ dezlắntzui vb. IV. Refl. shi tranz. A porni sau a face sa porneasca cu violentza a(shi) da curs liber; a izbucni sau a face sa izbucneasca; a (se) declansha. ♦ Refl. A navali cu furie a se napusti. Dez + lantz + suf. ui (dupa fr. déchainer).

DEZLANTZUÍ dezlantzui vb. IV. 1. Refl. (Despre fortzele naturii; p. ext. despre fortze descatushate de mina omului) A porni cu violentza ashi da curs liber a izbucni a se declansha. Cind se dezlantzuie uraganul [crestele muntelui] pornesc... impotriva lui cu toate muchiile lor de piatra ciocninduse groaznic. BOGZA C. O. 59. In aceeashi clipa se dezlantzui tunetul. C. PETRESCU R. DR. 57. O salva de focuri se dezlantzui in zapusheala de moarte. SAHIA N. 37. ◊ Tranz. (Poetic) Din sarabanda care necontenit elementele naturii o dezlantzuie pe crestele lui [ale Hasmashului] trei riuri mari pornesc in largul tzarii. BOGZA C. O. 55. ♦ A navali cu furie a se napusti. Cu o cruda voluptate Oltul... se dezlantzuie asupra lor [a brazilor] inecindui. BOGZA C. O. 97. 2. Tranz. (Rar) A desface ceva din lantzuri a da drumul din lantz. Numai dupa ce strigara... k ei sint... dezlantzui bunica poarta shii lasa in curte. La TDRG.

A DEZLANTZUÍ dezlantzui tranz. A face sa se dezlantzuie. /dez + lantz + suf. ~ui

A SE DEZLANTZUÍ pers. 3 se dezlantzuie intranz. (despre actziuni stari fenomene ale naturii) A incepe brusc shi cu violentza; a se starni; a se declansha; a izbucni; a irupe. /dez + lantz + suf. ~ui

deslantzuì v. 1. a desface lantzul; 2. fig. a da curs liber; a deslantzui patimile; 3. a se repezi cu violentza.

deslantzuĭésc v. tr. (d. lantz). Fig. Daŭ drumu. V. refl. Ma raped navalesc: furtuna s’a deslantzuit. SHi dezl.

dezlantzuĭésc V. deslantzuĭesc.

dezlantzuí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. dezlắntzui 3 dezlắntzuie imperf. 3 sg. dezlantzuiá; conj. prez. 3 sa dezlắntzuie

dezlantzuí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. dezlantzui 3 sg. shi pl. dezlantzuie imperf. 3 sg. dezlantzuiá

dezlantzui (ind. prez. 1 sg. dezlantzui 3 sg. shi pl. dezlantzuie)

deslantzuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

DEZLANTZUÍ vb. 1. v. starni. 2. v. starni. 3. v. clocoti.

DEZLANTZUI vb. 1. a se declansha a se isca a izbucni a (se) porni a se stirni (rar) a se pravali (inv. shi reg.) a se dezlega a se scorni (inv.) a se scula a se sparge a sta (fig.) a se aprinde. (Sa ~ o furtuna un conflict.) 2. a cauza a declansha a determina a genera a isca a nashte a pricinui a prilejui a produce a provoca a stirni (inv. shi reg.) a scorni (inv.) a pricini a prileji. (Atitudinea lui a ~ discutzii furtunoase.) 3. a clocoti. (Marea se ~.)

A dezlantzui ≠ a fereca a incatusha a inlantzui