DEZLANTZUÍ dezlantzui vb. IV. 1. Refl. (Despre fortzele naturii; p. ext. despre fortze descatushate de mina omului) A porni cu violentza ashi da curs liber a izbucni a se declansha. Cind se dezlantzuie uraganul [crestele muntelui] pornesc... impotriva lui cu toate muchiile lor de piatra ciocninduse groaznic. BOGZA C. O. 59. In aceeashi clipa se dezlantzui tunetul. C. PETRESCU R. DR. 57. O salva de focuri se dezlantzui in zapusheala de moarte. SAHIA N. 37. ◊ Tranz. (Poetic) Din sarabanda care necontenit elementele naturii o dezlantzuie pe crestele lui [ale Hasmashului] trei riuri mari pornesc in largul tzarii. BOGZA C. O. 55. ♦ A navali cu furie a se napusti. Cu o cruda voluptate Oltul... se dezlantzuie asupra lor [a brazilor] inecindui. BOGZA C. O. 97. 2. Tranz. (Rar) A desface ceva din lantzuri a da drumul din lantz. Numai dupa ce strigara... k ei sint... dezlantzui bunica poarta shii lasa in curte. La TDRG.