opțiuni
  • info

18 definiții pentru încătușat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂTUȘÁT, -Ă, încătușați, -te, adj. Care este pus în cătușe; p. ext. legat cu lanțuri, înlănțuit. ♦ Fig. Care este lipsit de libertate spirituală. – V. încătușa.

ÎNCĂTUȘÁT, -Ă, încătușați, -te, adj. Care este pus în cătușe; p. ext. legat cu lanțuri, înlănțuit. ♦ Fig. Care este lipsit de libertate spirituală. – V. încătușa.

încătușat, ~ă a [At: SBIERA, P. 51 / Pl: ~ați, ~e / E: încătușa] 1-2 Legat (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (Fig; d. preocupări, sentimente etc.) Acaparat. 4-5 (D. oameni; șfg) Lipsit de libertate (spirituală).

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.

cătușa vt [At: DA / Pzi: ~șéz / E: cătușă] A pune în cătușe.

încătușa vt [At: ISPIRESCU, I. 88 / Pzi: ~șez / E: în- + cătușă] 1-2 A lega pe cineva (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (Fig; d. preocupări, sentimente etc.) A acapara. 4-5 (D. persoane; șfg) A lipsi de libertate (spirituală).

CĂTUȘÁ vb. I v. încătușa.

CĂTUȘÍ vb. IV v. încătușa.

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune (cuiva) cătușe; p. ext. a lega (pe cineva) cu lanțuri. Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. ◊ Fig. Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2880. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări etc.) A pune stăpînire (pe cineva). Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. – Variante; cătușá vb. I, cătușí (SBIERA, P. 236) vb. IV.

A ÎNCĂTUȘÁ ~éz tranz. 1) (persoane arestate) A pune în cătușe. 2) fig. (sentimente, stări sufletești etc.) A face să nu se simtă liber; a pune stăpânire. ~ inițiative. /în + cătușă

încătușà v. 1. a pune în câtuși; 2. fig. a ținea strâns.

încătușéz v. tr. Pun cătușĭ, leg în cătușĭ, înlănțuĭesc, incatenez. Fig. A încătușa libertatea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încătușá (a ~) vb., ind. prez. 3 încătușeáză, 1 pl. încătușắm; conj. prez. 3 să încătușéze; ger. încătușấnd

încătușá vb., ind. prez. 1 sg. încătușéz, 1 pl. încătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încătușéze; ger. încătușând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂTUȘÁT adj. ferecat, înlănțuit, legat. (Deținut ~.)

ÎNCĂTUȘAT adj. ferecat, înlănțuit, legat. (Deținut ~.)

ÎNCĂTUȘÁ vb. a fereca, a înlănțui, a lega. (A ~ un arestat.)

ÎNCĂTUȘA vb. a fereca, a înlănțui, a lega. (A ~ un arestat.)

A încătușa ≠ a descătușa, a dezlănțui

Intrare: încătușat
încătușat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încătușat
  • ‑ncătușat
  • încătușatul
  • încătușatu‑
  • ‑ncătușatul
  • ‑ncătușatu‑
  • încătușată
  • ‑ncătușată
  • încătușata
  • ‑ncătușata
plural
  • încătușați
  • ‑ncătușați
  • încătușații
  • ‑ncătușații
  • încătușate
  • ‑ncătușate
  • încătușatele
  • ‑ncătușatele
genitiv-dativ singular
  • încătușat
  • ‑ncătușat
  • încătușatului
  • ‑ncătușatului
  • încătușate
  • ‑ncătușate
  • încătușatei
  • ‑ncătușatei
plural
  • încătușați
  • ‑ncătușați
  • încătușaților
  • ‑ncătușaților
  • încătușate
  • ‑ncătușate
  • încătușatelor
  • ‑ncătușatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încătușa, încătușezverb

  • 1. A pune cuiva cătușe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: descătușa
    • 1.1. prin extensiune A lega pe cineva cu lanțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fereca lega înlănțui antonime: dezlănțui
      • format_quote Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. DLRLC
      • format_quote figurat Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2880. DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. DLRLC
etimologie:
  • În + cătușă DEX '98 DEX '09

încătușat, încătușatăadjectiv

etimologie:
  • vezi încătușa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.