LEGÁT⁴, -Ă, legați, -te, adj., adv. 1. Adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. 2. Adj. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) Îngroșat, devenit consistent. 3. Adj. Imobilizat printr-o legătură. ♦ Fig. Obligat, constrâns. 4. Adv. În mod coerent, cu înțeles logic. – V. lega¹.

legat⁴, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: lega¹] 1 (D. fire, funii) Unit printr-un nod. 2 (D. șireturi, nojițe) Înnodat pentru a strânge încălțămintea pe picior. 3 (D. cravată) Fixată la gât printr-un nod special. 4 (D. bani, obiecte de valoare) Păstrat înnodat în batistă. 5 (D. păr) Strâns cu o panglică, cu un elastic. 6 (D. obiecte) Pus într-un sac sau pachet prins cu sfori înnodate. 7 (D. haine) Încins cu brâu, cordon. 8 (D. butoaie) Prins cu doage. 9 (D. roți) Întărit cu șine peste obezi. 10 (D. plante) Fixat pe arac. 11 (D. unelte) Fixat în toc, mâner, coadă. 12 (D. cuvinte) Îmbinat în propoziții, fraze. 13-14 (D. cuvinte) Ortografiat (fără spațiu alb sau) cu linioară de unire. 15 (D. oameni) Căsătorit. 16 (D. oameni) Încătușat sau înlănțuit pentru a nu fugi din arest. 17 (D. oameni) Care a făcut un jurământ. 18 (D. fenomene, idei) Între care există o relație logică.

LEGÁT⁴, -Ă, legați, -te, adj., adv. 1. Adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. 2. Adj. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) Îngroșat, devenit consistent. 3. Adv. În mod coerent, cu înțeles logic. – V. lega¹.

LEGÁT⁵, -Ă, legați, -te, adj. 1. Angajat, îndatorat, obligat, constrîns (prin înțelegere, promisiune, cuvînt, jurămînt etc.). 2. (Despre oameni, întărit uneori prin adv. «bine») Zdravăn, vînjos, voinic, spătos. Căpitanul era om bine legat. SADOVEANU, O. VI 205. Altul mi-am căpătat, Mai voinic și mai legat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. 3. (Despre sosuri, dulcețuri, șerbeturi etc.) Îngroșat, întărit, devenit consistent. Nu-s destul de legate dulcețile. ALECSANDRI, T. I 31.

LEGÁT¹ ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este bine dezvoltat fizicește; bine făcut; zdravăn; robust. /v. a lega

legat a. 1. înnodat: legat de ochi; 2. obligatoriu, vorbind de sărbătorile prescrise de biserică. ║ n. 1. rezultatul legării: legatul viței; 2. fig. îndatorire: astfel ne e legatul PANN.

1) legát, -ă adj. (d. leg). Strîns cu funia: snop legat. Barb. Scorțit: carte legată. Fig. Vînjos, robust: om bine legat. Zi legată, zi de sărbătoare, când nu e voĭe să lucrezi. Acțiunea de a lega. Legămînt, îndatorire (Pan).

LEGÁT adj. 1. v. înnodat. 2. v. pansat. 3. v. priponit. 4. v. încătușat. 5. v. cercuit. 6. v. cartonat. 7. închegat, îngroșat, învârtoșat. (Dulceață ~.) 8. v. robust.

LEGÁT adj. v. sistematic.

LEGÁT adj., adv. v. coerent, logic.

LEGAT adj. 1. înnodat. (Sfoară ~.) 2. (MED.) bandajat, pansat, (înv. și pop.) oblojit, (reg.) îmbandajat. (Rană ~.) 3. priponit. (Vită ~.) 4. ferecat, încătușat, înlănțuit. (Deținut ~.) 5. cercuit. (Butoi ~.) 6. cartonat, (Transilv.) compactat. (Carte ~.) 7. închegat, îngroșat, invîrtoșat. (Dulceață ~.) 8. robust, solid, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un om ~.)

legat adj. v. SISTEMATIC.

legat adj., adv. v. COERENT. LOGIC.

legat, -ă, legați, -te adj. 1. arestat. 2. (pop. – d. bărbați) impotent din cauza unor farmece.