VOINÍC A voinici ce s. m. adj. I. S. m. 1. Tanar bine facut curajos viteaz indraznetz. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flacau fecior. 3. (Inv.) Soldat ostash. II. Adj. Robust viguros vanjos. Din bg. sb. vojnik.

voinic [At: (a. 1495) BOGDAN D. SHT. II 53 / V: (ivp) von~ sm a / Pl: ~ici ~ice / E: vsl войникь] 1 sm (Inv) Razboinic. 2 sm (In Evul Mediu in tzarile romane; spc) Oshtean de curte. 3 sm (Bis; spc) Ostash in ceata ingerilor. 4 sm Barbat (tanar) care da dovada de vitejie in lupta. 5 sm Barbat (tanar) care infrunta cu darzenie shi curaj pericolele Situatziile dificile etc. 6 sm (Pop; is) ~ de codru ~ul codrului Haiduc (7). 7 sm (Pop; pex; shis ~ de drumul mare) Talhar de drumul mare. 8 sm Barbat tanar necasatorit bine facut robust. 9 sm (Prc) Flacau (1). 10 sm (Fam; shhp) Baiat (1). 11 sm (Irg; ioc „muiere” „femeie” „nevasta”) Barbat (1). 12 sm (Ivr; lpl) Copii (de ambele sexe). 13 sna (Lsg) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 14 sn (Lsg) Melodie dupa care se executa voinicul (13). 15 a (D. fiintze; d. partzi ale corpului lor) Care are o constitutzie robusta solida bine proportzionata Si: (pop; adi sau gmtz) voinicos (1) (reg) vonicar (1) vonicoi (1). 16 a (D. fiintze) Viguros (1). 17 a (Pan; d. plante) Rezistent. 18 a (Pop; d. actziuni manifestari ale fiintzelor) Care se produce cu intensitate. 19 a (Ivp) Viteaz (5). 20 (Pfm; pex) Curajos (1). 21 (Pfm; d. oameni) Care are toate insushirile pentru a reushi Si: (pop; adi sau gmtz) voinicos (5).

voinic a s.m. adj. I s.m. 1 Barbat (tinar) care da dovada de curaj de barbatzie de vitejie in lupta; barbat (tinar) care infrunta cu indrazneala pericolele situatziile dificile etc. Dei izbuti bine de bine iara de nu au mai patzit shi altzi voinici k tine (CR.). ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. Doisprezece coconashi... se facura voinici de codru (C. NEGR.). Cruce de voinic v. cruce. ♦ Barbat tinar (necasatorit) bine facut robust viguros vinjos; restr. flacau fecior. ♦ (fam.; de obicei k termen dezmierdator de adresare) Baiat. Vino la mama voinicule ♦ (inv. reg.; de obicei in opoz. cu „muiere” „femeie” „nevasta”) Barbat. Iau imputat k a venit la razboi cu careta k muierile iar nu calare k voinicii (DION.). 2 (inv.) Soldat razboinic ostash. Se intorceau cu fuga acasa la dinshii lasind in urma... arme fiintze shi voinici mortzi (IORGA). ◊ Voinic de oaste v. oaste. ♦ (bis.) Ostash in ceata ingerilor; ostash al Domnului. SHazind linga beserica sfintului... au vazut doi voinici luminoshi la chip shi la stat (MIN.). II adj. 1 (despre oameni) Care da dovada de curaj de barbatzie de vitejie in lupta; curajos dirz indraznetz viteaz. Oamenii vremilor acelor... erau naltzi k brazii shi voinici k zmeii (C. NEGR.). 2 (despre fiintze sau despre partzi ale corpului lor) Care are o constitutzie robusta solida care este bine facut; care are fortza fizica mare; care are un aspect impunator; puternic solid viguros puternic. Erau femei voinice cu miinile shi fetzele albe (AGAR.). • pl. ci ce. shi (inv. pop.) vonic a. s.m. adj. /<sl. veche вонинкъ; cf. bg. войник srb. vojnik „ostash combatant”.

VOINÍC A voinici ce s. m. adj. I. S. m. 1. Tanar bine facut chipesh curajos viteaz indraznetz. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flacau fecior. 3. (Inv.) Soldat ostash. II. Adj. (Despre oameni) Bine facut robust viguros vanjos. Din bg. scr. vojnic.

VOINÍC² A voinici e adj. Bine facut robust viguros vinjos puternic. Era voinic sanatos rumen la fatza. DELAVRANCEA H. T. 115. SHi pe coardai cea pletoasa Sami dizmierd murgul voinic. ALECSANDRI P. A. 57. ◊ Fig. Cu fire voinica Teavinta nainte. NECULUTZA TZ. D. 39. Calul ishi infierbinta SHiun ratez voinic i da Calul rindunel zbura. ALECSANDRI P. P. 176. ◊ (Substantivat) Deash avea o mindrulica Cuochishori de porumbica SHi cu suflet de voinica. ALECSANDRI O. 63.

VOINÍC ~k (~ci ~ce) shi substantival Care are o mare putere fizica; puternic. /<sl. vojniku

voinic a. shi m. 1. viteaz: Paunashul codrilor voinicu voinicilor POP.; 2. tare robust. [Vechiurom. voinic oshtean („ce voinic va ieshi la rasboiu shi se va lovi cu alt voinic shil va birui...” Pravila dela Govora) = slav. VOĬNIKŬ soldat (evolutziune de sens analoaga sinonimelor deliu shi levent)].

voĭníc m. (vsl. [bg. sirb.] voĭnikŭ soldat d. voĭ armata. V. voĭevod). Vechĭ. Soldat pedestru deosebit de viteaz care era calare (Ĭorga Ist. Arm. Rom. I 196). Azĭ. Adj. Viteaz. Zdravan robust: om voĭnic femeĭe voĭnica.

voinicie s.f. (pop.) 1 Vitejie curaj indrazneala. Cu toata voinicia lui Harap... nu era deloc cuminte sa mai inaintam (GAL.). ♦ Fapta vitejeasca eroica. TZugulea este viteaz... a facut atitea shi atitea voinicii (ISP.). ♦ Haiducie. De cum ia rasarit musteatza el sa simtzit cuprins de dorul voiniciei (GAN.). 2 Faptul de a fi voinic robust viguros; putere fortza vigoare. Mijlocul subtzire incins de chimirul instelat... sublinia shi mai mult statura lui desavirshit cumpanita intre voinicie shi frumusetze (VOIC.). ◊ Fig. Staretzul... il indruma catre vinurile barbateshti vinjoase cu voinicie in ele (VOIC.). 3 (inv.) Stare conditzie viatza de voinic. ♦ Serviciu stagiu militar. Cershu dar nu alta fara numai sal iarte de la voinicie shi sashi marga la dorita sahastrie (DOS.). • pl. i. g.d. iei. /voinic + ie.

voiníc adj. m. s. m. pl. voiníci; adj. f. s. f. voiník pl. voiníce

voiníc s. m. adj. m. pl. voiníci; f. sg. voiník g.d. art. voinícei pl. voiníce

VOINÍC adj. 1. v. robust. 2. v. voluminos. 3. v. corpolent. 4. legat robust solid viguros vanjos zdravan. (Un trup ~.)

VOINÍC adj. v. brav curajos cutezator darz inimos indraznetz neinfricat semetz viteaz.

VOINIC adj. 1. puternic robust solid tare viguros vinjos zdravan (pop.) tzeapan vinos virtos (reg.) puteros putut socolan (Ban. shi Transilv.) pogan (inv.) potent putincios spatosh (fig. ) verde. (Om ~.) 2. masiv planturos voluminos zdravan. (O femeie ~.) 3. corpolent solid trupesh. (Excesiv de ~.) 4. legat robust solid viguros vinjos zdravan. (Un trup ~.)

voinic adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZATOR. DIRZ. INIMOS. INDRAZNETZ. NEINFRICAT. SEMETZ. VITEAZ.

Voinic ≠ becisnic debil molatic slab slabanog