voinic a. shi m. 1. viteaz: Paunashul codrilor voinicu voinicilor POP.; 2. tare robust. [Vechiurom. voinic oshtean („ce voinic va ieshi la rasboiu shi se va lovi cu alt voinic shil va birui...” Pravila dela Govora) = slav. VOĬNIKŬ soldat (evolutziune de sens analoaga sinonimelor deliu shi levent)].