17 definitzii pentru consistent

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONSISTÉNT A consistentzi te adj. 1. Vartos tare. 2. (Despre hrana) Substantzial satzios. Din fr. consistant.

CONSISTÉNT A consistentzi te adj. 1. Vartos tare. 2. (Despre hrana) Substantzial satzios. Din fr. consistant.

consistént ~a a [At: IONESCUMUSCEL TZES. 81/ Pl: ~ntzi ~e / E: fr consistant] 1 Care are consistentza (2) Si: rezistent tare vartos. 2 (D. hrana) Substantzial. 3 (D. fum) Gros.

consistént a adj. 1 Cu consistentza (1); vartos tare dens. ◊ Unsoare consistenta v. unsoare. 2 (despre alimente) Substantzial hranitor satzios. ♦ Fig. (despre sume de bani cashtiguri etc.) Considerabil (de mare). Premiul a fost consistent. 3 (despre fum) Gros. 4 (despre discursuri texte etc.) Bogat in idei in semnificatzii in rezultate. • pl. tzi te./ <fr. consistant lat. consistens entis.

CONSISTÉNT A consistentzi fe adj. 1. Care are consistentza soliditate; virtos tare. Pasta. consistenta. 2. (Despre hrana) Substantzial satzios. Masa consistenta.

CONSISTÉNT A adj. 1. Cu consistentza; vartos tare. 2. (Despre hrana) Substantzial. [Cf. fr. consistant lat. consistens].

CONSISTÉNT A adj. 1. cu consistentza; vartos tare. 2. (despre hrana) substantzial. (< fr. consistant)

CONSISTÉNT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre corpuri) Care este in stare de pasta; cu fluiditate redusa; solid; vartos. 2) (despre hrana) Care contzine multe substantze nutritive; bogat in substantze nutritive; substantzial. /<fr. consistant

consistent a. care are consistentza: opiniune consistenta.

*consistént a adj. (lat. consístens éntis; fr. consistant). Care consista: proprietate consistenta din (sau in) padurĭ. Solid virtos: ouale ferbind se fac consistente.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

consistént adj. m. pl. consisténtzi; f. consisténta pl. consisténte

consistént adj. m. pl. consisténtzi; f. sg. consisténta pl. consisténte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONSISTÉNT adj. 1. dens solid tare vartos. (O mamaliga ~.) 2. v. hranitor.

CONSISTÉNT adj. v. deosebit important insemnat mare notabil pretzios remarcabil serios substantzial temeinic valoros.

CONSISTENT adj. 1. dens solid tare virtos. (O mamaliga ~.) 2. hranitor nutritiv satzios suculent (livr.) feculent (astazi rar) substantzial (inv.) mistuitor nutritor saturacios. (Alimente substantze ~.)

consistent adj. v. DEOSEBIT. IMPORTANT. INSEMNAT. MARE. NOTABIL. PRETZIOS. REMARCABIL. SERIOS. SUBSTANTZIAL. TEMEINIC. VALOROS.

Consistent ≠ inconsistent neconsistent

Intrare: consistent
consistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistent
  • consistentul
  • consistentu‑
  • consistenta
  • consistenta
plural
  • consistentzi
  • consistentzii
  • consistente
  • consistentele
genitiv-dativ singular
  • consistent
  • consistentului
  • consistente
  • consistentei
plural
  • consistentzi
  • consistentzilor
  • consistente
  • consistentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

consistent, consistentaadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.