opțiuni
  • info

17 definiții pentru consistent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.

consistént, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 81/ Pl: ~nți, ~e / E: fr consistant] 1 Care are consistență (2) Si: rezistent, tare, vârtos. 2 (D. hrană) Substanțial. 3 (D. fum) Gros.

consistént, -ă adj. 1 Cu consistență (1); vârtos, tare, dens. ◊ Unsoare consistentă v. unsoare. 2 (despre alimente) Substanțial, hrănitor, sățios. ♦ Fig. (despre sume de bani, câștiguri etc.) Considerabil (de mare). Premiul a fost consistent. 3 (despre fum) Gros. 4 (despre discursuri, texte etc.) Bogat în idei, în semnificații, în rezultate. • pl. -ți, -te./ <fr. consistant, lat. consistens, -entis.

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -fe, adj. 1. Care are consistență, soliditate; vîrtos, tare. Pastă. consistentă. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. Masă consistentă.

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistență; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens].

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant)

CONSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe nutritive; substanțial. /<fr. consistant

consistent a. care are consistență: opiniune consistentă.

*consistént, -ă adj. (lat. consístens, -éntis; fr. consistant). Care consistă: proprietate consistentă din (sau în) pădurĭ. Solid, vîrtos: ouăle, ferbînd, se fac consistente.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consistént adj. m., pl. consisténți; f. consisténtă, pl. consisténte

consistént adj. m., pl. consisténți; f. sg. consisténtă, pl. consisténte

consistent

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor.

CONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros.

CONSISTENT adj. 1. dens, solid, tare, vîrtos. (O mămăligă ~.) 2. hrănitor, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios. (Alimente, substanțe ~.)

consistent adj. v. DEOSEBIT. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. MARE. NOTABIL. PREȚIOS. REMARCABIL. SERIOS. SUBSTANȚIAL. TEMEINIC. VALOROS.

Consistent ≠ inconsistent, neconsistent

Intrare: consistent
consistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistent
  • consistentul
  • consistentu‑
  • consistentă
  • consistenta
plural
  • consistenți
  • consistenții
  • consistente
  • consistentele
genitiv-dativ singular
  • consistent
  • consistentului
  • consistente
  • consistentei
plural
  • consistenți
  • consistenților
  • consistente
  • consistentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consistent, consistentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.