SUBJUGÁ subjug vb. I. Tranz. 1. A supune o tzara un popor (prin fortza armelor); a robi a cuceri. 2. A pune in dependentza (economica politica etc.) fatza de cineva; a domina a inrobi a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influentza o atractzie covarshitoare; p. ext. a fermeca a cuceri. Din fr. subjuguer.

subjuga vt [At: PLESHOIANU T. II 119/13 / V: (inv) suptj~ / Pzi: subjug / E: fr subjuguer] 1 (C. i. tzari teritorii localitatzi etc. sau populatzia acestora) A lua sau a aduce in stapanirea sa (prin fortza armata) Si: a cuceri (6) a cuprinde (14) a infunda a inrobi a ocupa a supune (inv) a pleca a pobedi a pridadi a rapune a robi (fri) a reduce. 2 (C. i. popoare populatzii sau persoane) A face sa depinda de cineva luandui libertatea shi independentza (politica economica etc.) Si: a domina (5) a infeuda a ingenunchea a inrobi a robi a supune. 3 (Rar; pex) A aservi. 4 (Rar; pex) A exploata (6). 5 (Fig; c. i. oameni sau gandirea sentimentele lor etc.) A pune stapanire prin insushiri deosebite prin influentza care o are etc. Si: a domina (1) a inrobi a robi a stapani a atrage (10) a captiva (2) a cuceri (8) a delecta (7) a desfata (6) a fascina (2) a fermeca (5) a hipnotiza (3) a incanta a magnetiza a prinde a rapi² a seduce a vraji. 6 A exercita o atractzie puternica producand o impresie deosebita o stare un sentiment de bucurie de multzumire de incantare de entuziasm etc. Si: a atrage (10) a captiva (2) a cuceri (8) a delecta (7) a desfata (7) a fascina (2) a fermeca (5) a hipnotiza (3) a incanta a magnetiza a prinde a rapi² a seduce a vraji.

SUBJUGÁ subjug vb. I. Tranz. 1. A supune o tzara un popor (prin fortza armelor); a robi a cuceri. 2. A pune in dependentza (economica politica etc.) fatza de cineva a rapi libertatea shi independentza cuiva; a domina a inrobi a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influentza o atractzie covarshitoare; p. ext. a fermeca a cuceri. Din fr. subjuguer.

SUBJUGÁ subjúg vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la tzari popoare) A supune (prin fortza armelor); a robi. A trecut timpul da mai subjuga popor. GHICA A. 325. ◊ Refl. pas. Valahia obosita de atite singeroase batalii shi necurmate zbuciumari se subjuga de puterea otomanilor ce era pe atunci in apogeul sau. NEGRUZZI S. I 201. Bulgarii... pe la inceputul secolului al XIlea... se subjuga de Vasile al IIlea imparatul Orientului. BALCESCU O. II 12. 2. (Cu privire la oameni la clase sociale; p. ext. la ceea ce apartzine oamenilor) A pune in dependentza (economica) fatza de cineva a rapi libertatea shi independentza (cuiva); a domina a robi (prin exploatare). Pe noi nu neau putut subjuga nici prin bancile shi creditele lor nici prin industria lor. REBREANU R. I 262. Tu faci bogat pe citeun nemernic care apoi subjuga shi chinuieshte multzime de oameni. RETEGANUL P. IV 22. Cei tari se ingradira Cuaverea shi marirea in cercul lor de legi; Prin bunuri ce furara in veci vezi cum conspira Contra celor ce dinshii la lucrui osindira SHi le subjuga munca vietzii lor intregi. EMINESCU O. I 56.

SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu fortza (o tzara un popor); a robi. 2. A rapi libertatea shi independentza cuiva. ♦ (Fig.) A domina a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / dupa fr. subjuguer].

SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu fortza (o tzara un popor); a robi. 2. a rapi libertatea shi independentza cuiva. ◊ (fig.) a domina a supune. (< fr. subjuguer)

A SUBJUGÁ subjúg tranz. 1) (popoare tzari teritorii etc.) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independentza; a inrobi; a supune; a ingenunchea; a aservi; a infeuda. 2) A subordona influentzei proprii; a pune in dependentza; a supune. 3) fig. A incanta prin anumite insushiri; a robi. /<fr. subjuguer

subjugà v. 1. a pune sub jug a aduce la supunere prin puterea armelor; 2. fig. a domina prin fortza morala: elocventza subjuga spiritul.

subgiuga^[1] v vz subjuga

*subjúg a á v. tr. (lat súbjugo jugáre d. sub supt shi jugum jug. V. injug). Supun pin razboĭ: Traĭan subjuga Dacia. Fig. Cuceresc (seduc) pin frumusetza farmec bunatate shtiintza: a subjuga spiritele.

subjugá (a ~) vb. ind. prez. 3 subjúga

subjugá vb. ind. prez. 1 sg. subjúg 3 sg. shi pl. subjúga

SUBJUGÁ vb. 1. a aservi a inrobi a robi a supune (fig.) a infeuda a ingenunchea. (A ~ un popor strain.) 2. a cuceri a ocupa a supune (pop.) a pleca (inv.) a pobedi a prididi a reduce. (A ~ multe tzari; a ~ intreaga Galie.) 3. a domina a stapani (fig.) a robi. (Pasiunea il ~.) 4. v. incanta.

SUBJUGÁ vb. v. captiva.

SUBJUGA vb. 1. a aservi a inrobi a robi a supune (fig.) a infeuda a ingenunchea. (~ un popor strain.) 2. a cuceri a ocupa a supune (pop.) a pleca (inv.) a pobedi a prididi a reduce. (A ~ multe tzari; a ~ intreaga Galie.) 3. a domina a stapini (fig.) a robi. (Pasiunea il ~.) 4. a atrage a captiva a cuceri a delecta a desfata a fascina a fermeca a incinta a rapi a seduce a vraji (fig.) a hipnotiza a magnetiza. (Ce mult la ~ spectacolul!)

subjuga vb. v. CAPTIVA.

A subjuga ≠ a dezrobi a elibera