ROBÍ robesc vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a tzine in captivitate a aduce in stare de rob. 2. Intranz. A trai in robie a fi rob. ♦ A munci din greu. 3. Tranz. A mentzine o persoana sau o colectivitate in relatzii de subjugare politica economica shi sociala a aservi o tzara un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A inlantzui a incleshta a subjuga pe cineva (prin farmecul care il exercita). ♦ Refl. A fi robul unei pasiuni a fi dominat de cineva sau de ceva. Din rob.

robi [At: CORESI EV. 155 / Pzi: ~besc / E: rob] 1 vt A aduce pe cineva in starea de rob (1). 2 vt A tzine in captivitate. 3 vt (Ivr) A supune. 4 vz A trai in robie. 5 vi A munci din greu k un rob (1). 6 vi (Ivp) A sluji pe cineva Si: a servi. 7 vt (inv; c. i. de obicei o tzara un popor un orash etc.) A cuceri (6). 8 vt (Ivp) A intemnitza. 9 vt (Fig; d. persoane sau manifestari ale lor) A cuceri prin farmecul carel exercita. 10 vt (D. pasiuni sentimente preocupari etc.) A inlantzui. 11 vt A se lasa subjugat dominat (de cineva sau de ceva) 12 vr A fi robul unei pasiuni.

ROBÍ robesc vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a tzine in captivitate a aduce in stare de rob. 2. Intranz. A trai in robie a fi rob. ◊ A munci din greu. 3. Tranz. A mentzine o persoana sau o colectivitate in relatzii de subjugare politica economica shi sociala a aservi o tzara un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A inlantzui a incleshta a subjuga pe cineva (prin farmecul care il execita). ◊ Refl. A fi robul unei pasiuni a fi dominat de cineva sau de ceva. Din rob.

ROBÍ robesc vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a tzine in captivitate a supune la o viatza de rob. Statzi boieri!... Nu matzi robi voi pe mine. HASDEU R. V. 41. Hai dar sa le ieshim in cale shi sai robim. ALECSANDRI T. I 457. Nu shtiu turcii lau robit De opt zile na venit. HODOSH P. P. 217. ◊ Fig. Hei doamne mariata Oile sint romineshti Din sat de la Zarnieshti: Ori voieshti sa le robeshti? TEODORESCU P. P. 478. ◊ Absil. Boierii k sa robeasca unii cu altzii se cearta. HASDEU R. V. 41. 2. Tranz. A mentzine o persoana sau o colectivitate in relatzii de subjugare politica economica shi sociala; a exploata. [Il vazu pe Sava] robind munca saracilor pescari vinzindule uneltele calcindule casele. SADOVEANU O. VIII 236. ◊ Refl. pas. Mie viatza turburata SHi mie inimantristata De cind tzara sa robit [turcilor]. BOLINTINEANU O. 8. 3. Intranz. A trai in robie a fi rob. [Ercule] nu va avea tamaduire fara numai daca se va vinde pre el shi va robi macar un an de zile. ISPIRESCU U. 70. Mai bine sa murim decit sa robim. ALECSANDRI T. II 12. ♦ A munci din greu a duce viatza de rob. Robesc aci toata ziua. Nici nu ies din casa. C. PETRESCU C. V. 96. La ce maica mai facut Chiar sub umbra spinului Sa robesc strainului? JARNÍKBIRSEANU D. 179. Eu voios ash catani La straini de nash robi. ALECSANDRI P. P. 294. 4. Tranz. Fig. A inlantzui a incatusha a subjuga (prin farmecul care il exercita). Pe el il respectam shil admiram robit de mintea lui superioara de inima lui franca. GALACTION O. I 100. Cinta greieri la izvor Apa stralucind se mishca; Ascultind robit de farmec Sta drumetzul visator. IOSIF T. 162. Zina se purta cu mare bunacuviintza shi vorbi astfel incit robi toate inimile. ISPIRESCU L. 39. ◊ Absol. Este o minune cum robeshti... Voi face tot ce porunceshti. MACEDONSKI O. II 315. ♦ Refl. A se lasa dominat (de cineva sau de ceva); a fi robul unei pasiuni. Tu moglanule de Oshlobene... te robeshti pintecelui shi nutzi dai citushi de putzina osteneala mintzei. CREANGA A. 78. Dumneata ai luat un capritz drept amor... dar... inima mea nare plecare a se robi. NEGRUZZI S. I 25. 5. Tranz. (Popular) A intemnitza.

A ROBÍ ~ésc 1. tranz. 1) v. A INROBI. 2) fig. A transforma in rob fiind incantat de anumite insushiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (k un rob); a iobagi; a sherbi. /Din rob

robì v. 1. a face rob (captiv sau sclav); 2. a subjuga a supune; 3. fig. a captiva: robeshte toate inimile. [Tras din rob].

robesc ~easca a [At: F (1884) 170 / Pl: ~eshti / E: rob + esc] 1 (Reg) Care apartzine unui rob (1). 2 (Reg) Specific robului (1). 3 Privitor la un rob (1).

robésc v. tr. (vsl. rabiti rabotiti a robi sirb. rabiti a munci robiti a robi a jafui). Prefac in rob. Subjug aservesc supun: a robi o provincie. Fig. Captivez supun pin farmec: farmecu eĭ la robit.

robí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. robésc imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sa robeásca

robí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. robésc imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. robeásca

ROBÍ vb. 1. v. inrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.

ROBÍ vb. v. aresta captiva detzine domina inchide intemnitza retzine stapani subjuga.

ROBI vb. 1. a inrobi (inv.) a prada. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi a inrobi a subjuga a supune (fig.) a infeuda a ingenunchea. (A ~ un popor strain.) 3. a trudi. (A ~ din greu in slujba lui.)

robi vb. v. ARESTA. CAPTIVA. DETZINE. DOMINA. INCHIDE. INTEMNITZA. RETZINE. STAPINI. SUBJUGA.

A robi ≠ a dezrobi a elibera

robí robesc (robdi) vb. tranz. refl. A lucra istovitor: „Acolo robdeai pana se rupea camasha in spate” (Barsana 2013). Din rob (< sl. robǔ) (SHaineanu DEX MDA).