INLANTZUÍ inlắntzui shi inlantzuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Invechit) A pune in lantzuri; (azi mai ales fig.) a nu da voie sa se manifeste a incatusha. SHi cu ce drit vrei sami privighezi purtarile... shi sami inlantzuieshti voile? NEGRUZZI S. III 146. 2. A cuprinde de jur imprejur. Las’ satzi inlantzui gitul cu parul meu balai. EMINESCU O. I 95. 3. A asheza in rind a lega unul de altul a coordona a impreuna (in mod logic). A inlantzui ideile. ♦ Refl. A urma intro succesiune neintrerupta. Evenimentele se inlantzuie in mod veridic. 4. Fig. A captiva a subjuga a fermeca. A inlantzui inimile. Varianta: lantzuí (BALCESCU O. II 11) vb. IV.