succesiune sf [At: I. GOLESCU C. / P: ~siu~ / V: (inv) ~cesie / Pl: ~ni / E: lat successio fr succession] 1 (De obicei cu determinari lpl introduse prin pp „de”) Mod in care se succeda (1) (in timp sau in spatziu) fiintze obiecte evenimente etc. Si: ordine (1). 2 Inlantzuire de fiintze de lucruri de evenimente etc. care se succeda intro anumita ordine (fara intrerupere sau la intervale scurte) Si: derulare (1) defilare¹ (4) inshirare inshiruire perindare scurgere serie succedare (2) urmare. 3 (Pex) SHir. 4 Transmitere a unei functzii a unei demnitatzi a unei puteri etc. de la o persoana la alta. 5 (Prin largirea sensului) Inlocuire a unei persoane de catre alta intrun post intro functzie etc. 6 Legatura de rudenie in linie dreapta Si: descendentza (1) filiatzie (2) linie. 7 Alternare metodica a culturilor agricole in timp pe acelashi teren in cadrul unui asolament stabilita in functzie de caracteristicile plantelor agricole pentru a obtzine recolte mari shi a mentzine fertilitatea solului Si: rotatzie. 8 (Jur) Transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate de catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de vointza celui decedat. 9 (Ccr) Totalitatea bunurilor materiale ramase de la o persoana shi intrate in posesia altcuiva. 10 (Prc) Bun obtzinut prin drept succesoral Si: moshtenire (1) (ivp) moshie¹ (1) (irg) miraz¹ (1) moshtina¹ (1) ramashitza¹ (inv) clironomie (2) dostoianie moshtenie nemestnicie ramas². 1112 (Ie) A (se) deschide o ~ A (se) incepe formalitatzile pentru atribuirea unei moshteniri.

SUCCESIÚNE succesiuni s. f. 1. SHir de persoane de lucruri de fapte care se succed unele dupa altele. Vatzi temut de viitor k femeile de shoareci. Acum toata viatza va e o succesiune de regrete. C. PETRESCU I. II 219. Vreo jumatate de ora Titu trebui sa asculte... indemnurile ei intro succesiune vertiginoasa. REBREANU R. I 241. ♦ Succedare (intro demnitate). Succesiune la tron. ▭ Cu deosebire miniat shi neostenit in campania electorala care tzinu o luna a fost generalul Averescu deoarece lui i se fagaduise succesiunea. PAS Z. IV 158. 2. (Jur.) Moshtenire. Drepturi de succesiune. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) incepe formalitatzile pentru atribuirea moshtenirii. ♦ Averea care constituie o moshtenire.

SUCCESIÚNE s.f. 1. Inshiruire shir de persoane de lucruri de fapte etc. 2. Moshtenire. ♦ Avere lasata k moshtenire. [Pron. siu. / cf. fr. succession lat. succesio].

SUCCESIÚNE s. f. 1. inshiruire shir de persoane de lucruri de fapte etc. 2. (jur.) moshtenire. ◊ avere lasata k moshtenire. 3. transmitere a puterii politice faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi shi obligatzii ale unui stat catre alt stat. 5. (biol.) inlocuirea in timp a unei unitatzi de vegetatzie prin alta. (< fr. succession lat. successio)

SUCCESIÚNE ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiintze care se succed; inshiruire; rand. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lasat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor sai; moshtenire. [G.D. succesiunii; Sil. siu] /<lat. succesio ~onis fr. succession

succesiune f. 1. shir de persoane sau de lucruri cari se succed fara intrerupere sau la scurte intervale; 2. Jur. transmiterea unei moshteniri: succesiunea se defereshte sau prin lege sau dupa vointza omului prin testament. 3. bunuri transmise: o succesiune bogata.

*succesiúne f. (lat. succéssio ónis. V. cesiune). SHir serie: o succesiune de regĭ de ideĭ. Moshtenire (actziunea): a ajuns acolo pin succesiune. Moshtenire (lucru moshtenit): o succesiune mare.

succesiúne (siu) s. f. g.d. art. succesiúnii; pl. succesiúni

succesiúne s. f. (sil. siu) g.d. art. succesiúnii; pl. succesiúni

succesiune (iu)

SUCCESIÚNE s. 1. inshirare inshiruire serie shir. (O lunga ~ de ratzionamente.) 2. v. inshiruire. 3. shir shirag (Munt.) shiretenie. (~ de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. shir. 6. v. alternare. 7. v. descendentza. 8. v. moshtenire.

SUCCESIUNE s. 1. inshirare inshiruire serie shir. (O lunga ~ de ratzionamente.) 2. inshirare inshiruire perindare succedare. (~ zilelor una dupa alta.) 3. shir shirag (Munt.) shiretenie. (~ de evenimente.) 4. ordine. (O ~ descrescinda a elementelor shirului.) 5. shir (fig.) lantz. (O ~ de case.) 6. alternare rotatzie. (~ culturilor.) 7. descendentza filiatzie linie. (Urmash in ~ barbateasca.) 8. (JUR.) moshtenire patrimoniu (inv. shi pop.) moshie (inv. shi reg.) miraz moshtina ramashitza (inv.) clironomie dostoianie moshnenie moshtenie nemestnicie ramas.

Succesiune ≠ simultaneitate

succesiúne succesiuni s. f. Mod in care se succeda obiecte persoane etc.; shir de persoane de lucruri de fapte care se succeda intro anumita ordine; serie inshiruire rand. ◊ Succesiune apostolica = modul in care Biserica pastreaza structura unica shi permanenta a apostolatului „celor doisprezece” in continuitatea ei istorica prin „punerea mainilor” shi prin invocarea Sfantului Duh la Taina hirotoniei. Se intrerupe la episcopii care devin schismatici sau eretici.

RAZBOAIE DE SUCCESIUNE denumire a razboaielor purtate intre diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile ramase vacante k urmare a lipsei urmashilor directzi. Cele mai cunoscute sunt: Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (17111714) provocat in urma mortzii regelui Spaniei Carol al IIlea de pretentziile lui Ludovic al XIVlea regele Frantzei la moshtenirea spaniola. Purtat intre Frantza shi Spania pe de o parte shi Habsburgi Anglia Olanda Portugalia Danemarca Savoia shi Prusia pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Utrech shi Rastatt. ◊ Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (17401748) intre Prusia Frantza Spania Bavaria Saxonia (din 1742 alaturi de Austria) Olanda shi Rusia pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).