succeda [At: I. GOLESCU C. / V: (asr) ~de / Par: (inv) succes / Pzi: succed / E: fr succeder lat succedare] 12 vri A veni imediat dupa altcineva sau altceva (in timp sau in spatziu) Si: a urma. 34 vri A veni sau a trece unul dupa altul (in timp sau in spatziu) in mod regulat formand un rand un shir etc. Si: a defila¹ (1) a se derula (1) a se inshira a se inshirui a se perinda a (se) randui¹ a se scurge (ivp) a se petrece. 56 vri A lua pe rand unul locul altuia Si: a alterna (12). 7 vr (Rar) A se continua (3). 8 vi (Jur) A avea calitatea de succesor Si: a moshteni. 9 vt (Trs; Buc; de obicei construit cu dativul) Ai reushi cuiva o actziune.

SUCCEDÁ succéd vb. I. (SHi in forma succede) 1. Intranz. (Urmat de determinari in cazul dativ sau introduse prin prep. «la») A urma imediat dupa altcineva sau dupa altceva a lua locul altuia. Moartea succede vietzii viatza succede la moarte. EMINESCU O. I 36. Majoritatea poporului il iubea k nici pe unul din citzi lau preces shi iau succes pe tronul Moldovei. HASDEU I. V. 48. ♦ Refl. A veni unul dupa altul unul in locul altuia. Mam trezit in orash unde pulberea shi noroiul se succeda cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI S. I 95. 2. Tranz. (Transilv. Bucov. numai in forma succede de obicei construit cu dativul) Ai reushi cuiva ceea ce a intreprins a avea succes. Trebuie so pindeasca k mitza pe shoarec shi dei succede a pune mina pe dinsa iese din mijlocul cercului. MARIAN I. 196. 3. Intranz. (Jur.) A moshteni. Varianta: succéde (part. succes) vb. III.

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat a veni dupa a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni a urma unul dupa altul. 2. (Jur.) A moshteni. [P.i. succéd 36 da var. succede vb. III. / < fr. succéder cf. lat. succedere].

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat a veni dupa a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moshteni. II. refl. a veni a urma unul dupa altul. (< fr. succéder lat. succedere)

A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma inlocuind (in timp sau in spatziu). Ziua succeda noptzii. 2. tranz. pop.A substitui in timp (preluand obligatziile). Al ~ pe preshedinte. /<fr. succéder lat. succedere

A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rand consecutiv (in timp); a se randui. /<fr. succéder lat. succedere

succede v vz succeda

SUCCÉDE vb. III. v. succeda.

succede v. 1. a urma: ne succedem generatzii shi ne credem minunatzi EM.; 2. a reushi.

*succéd shi éz a á v. intr. (fr. succéder d. lat. succédere. V. cedez purced). Urmez vin pe urma ĭaŭ locu: viiĭ succedeaza mortzilor Bogdan succeda luĭ SHtefan cel Mare. V. refl. Urmez unu dupa altu; zilele shi noptzile se succed. Se zice shi a succede el a succes shi maĭ ales succeada. Atzĭ succede (uzitat maĭ ales in Trans.) a reushi: nu ĭa succes sa ajunga acolo.

succedá (a ~) vb. ind. prez. 3 succéda; conj. prez. 3 sa succeáda

succedá vb. ind. prez. 1 sg. succéd 3 sg. shi pl. succéda; conj. prez. 3 sg. shi pl. succeáda

succeda (ind. prez. 3 sg. shi pl. succeda)

SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda a se vantura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda a se scurge a urma (inv. shi pop.) a se petrece. (Mashinile se ~ una dupa alta.) 4. a se inshira a se inshirui a se perinda a se randui a urma. (Zilele se ~ unele dupa altele.) 5. ai urma. (Ia ~ in functzie.)

SUCCEDÁ vb. v. moshteni.

SUCCEDA vb. 1. a defila a se perinda a se prefira (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fatza ochilor.) 2. a se perinda a se vintura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda a se scurge a urma (inv. shi pop.) a se petrece. (Mashinile se ~ una dupa alta.) 4. a se inshira a se inshirui a se perinda a se rindui a urma. (Zilele se ~ unele dupa altele.) 5. ai urma. (Ia ~ in functzie.)

succeda vb. v. MOSHTENI.

A succeda ≠ a preceda

SUCCÉDE vb. v. izbuti reushi.

succede vb. v. IZBUTI. REUSHI.