SUCCEDÁ succéd vb. I. (SHi in forma succede) 1. Intranz. (Urmat de determinari in cazul dativ sau introduse prin prep. «la») A urma imediat dupa altcineva sau dupa altceva a lua locul altuia. Moartea succede vietzii viatza succede la moarte. EMINESCU O. I 36. Majoritatea poporului il iubea k nici pe unul din citzi lau preces shi iau succes pe tronul Moldovei. HASDEU I. V. 48. ♦ Refl. A veni unul dupa altul unul in locul altuia. Mam trezit in orash unde pulberea shi noroiul se succeda cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI S. I 95. 2. Tranz. (Transilv. Bucov. numai in forma succede de obicei construit cu dativul) Ai reushi cuiva ceea ce a intreprins a avea succes. Trebuie so pindeasca k mitza pe shoarec shi dei succede a pune mina pe dinsa iese din mijlocul cercului. MARIAN I. 196. 3. Intranz. (Jur.) A moshteni. Varianta: succéde (part. succes) vb. III.